Managementul situațiilor de urgență

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Managementul situației de urgență reprezintă un ansamblul de activități desfășurate și procedurilor utilizate de factorii de decizie, instituțiile și serviciile publice abilitate pentru identificarea și monitorizarea surselor de risc natural, tehnologic, evaluarea informațiilor și analiza situației, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acțiune și implementarea acestora în scopul restabilirii situației de normalitate

Sistem de urgență[modificare | modificare sursă]

Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, denumit în continuare Sistem Național funcționează pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență, asigurarea și coordonarea resurselor umane, materiale, financiare și de alta natura necesare restabilirii stării de normalitate. Sistemul Național este organizat de autoritățile administrației publice și se compune dintr-o rețea de organisme, organe și structuri abilitate în managementul situațiilor de urgență, constituite pe niveluri sau domenii de competenta, care dispune de infrastructura și de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege Scopul este de a reduce efectele dăunătoare ale tuturor pericolelor, inclusiv a dezastrelor.

Măsuri în situații de urgență[modificare | modificare sursă]

  • avertizarea populației, instituțiilor și agenților economici din zonele de pericol;
  • declararea stării de alertă;
  • punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de protecție specifice tipurilor de risc și, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parțial afectată;
  • intervenția operativă cu forte și mijloace special constituite, în funcție de situație, pentru limitarea și înlăturarea efectelor negative;
  • acordarea de ajutoare de urgență;
  • instituirea regimului stării de urgență, în condițiile prevăzute de art. 93 din Constituția României, republicată;
  • solicitarea sau acordarea de asistență internațională;
  • acordarea de despăgubiri persoanelor juridice și fizice;
  • alte măsuri prevăzute de lege.

Organizarea Sistemului Național în România[modificare | modificare sursă]

Compunere Sistem Național
Comitetele pentru situații de urgență sunt

Comitetele pentru situații de urgență sunt organisme interinstituționale cu rol decizional în managementul situațiilor de urgență, hotărârile acestora având caracter obligatoriu pentru destinatarii acestora[1].

În vederea adoptării deciziilor strategice necesare pentru gestionarea situațiilor de urgență determinate de tipurile de risc stabilite prin hotărâre a Guvernului, se constituie și funcționează Comitetul național pentru situații de urgență , denumit în continuare Comitetul național, sub conducerea nemijlocită a prim-ministrului, în calitate de președinte.

Comitetul național are trei vicepreședinți, după cum urmează

Departamentul pentru Situații de Urgență, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență , asigură secretariatul tehnic permanent al Comitetului național[1].

Pentru stabilirea strategiilor și programelor privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență, Comitetul național poate solicita consultarea unor experți, specialiști, cadre didactice sau cercetători constituiți în grupuri de suport tehnico-științific. Comitetul național și grupurile de suport tehnico-științific, alături de reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale, asociațiilor profesionale, sindicatelor, unităților de învățământ superior și institutelor de cercetare, instituțiilor culturale, ale cultelor și asociațiilor religioase recunoscute potrivit legii și ai mass-mediei, formează Platforma națională pentru reducerea riscurilor la dezastre.

C.J.S.U.

Comitetele județene pentru situații de urgență(C.J.S.U.) sunt constituite la nivelul județelor sub conducerea prefecților, denumite în continuare comitete județene. Din comitetul județean fac parte președintele consiliului județean, șefi de servicii deconcentrate, descentralizate și de gospodărie comunală și alți manageri ai unor instituții și societăți comerciale de interes județean care îndeplinesc funcții de sprijin în gestionarea situațiilor de urgență, precum și manageri ai agenților economici care, prin specificul activității, constituie factori de risc potențial generatori de situații de urgență.

În cadrul comitetului județean, inspectorul-șef al inspectoratului pentru situații de urgență județean este vicepreședintele cu atribuții de coordonare unitară a tuturor componentelor cu responsabilități în realizarea intervenției. Serviciile de urgență profesioniste, prin centrele operaționale(C.O.), asigura secretariatele tehnice permanente ale comitetelor județene și al Comitetului Municipiului București pentru Situații de Urgență(C.J.S.U.).

Serviciile publice de urgență asigura, potrivit competentelor legale în unitățile administrativ-teritoriale în care funcționează, cooperarea în domeniile protecției civile, apărării împotriva incendiilor și gestionării situațiilor de urgență.

C.L.S.U.

Comitete locale pentru situații de urgență(C.L.S.U.) se constituie la nivelul municipiilor, orașelor, sectoarelor municipiului București, precum și al comunelor sub conducerea primarului, denumite în continuare comitete locale. Din comitetul local fac parte un viceprimar, secretarul comunei, orașului, sectorului sau municipiului, după caz, și reprezentanți ai serviciilor publice și ai principalelor instituții și agenți economici din unitatea administrativ-teritorială respectiva, precum și manageri sau conducători ai agenților economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care, prin specificul activității, constituie factori de risc potențial generatori de situații de urgență [1].

Instruire[modificare | modificare sursă]

Angajatorii trebui să-și instruiască periodic personalul înainte de punerea în funcțiune a planului de evacuare în cazul unei situații de urgență. Persoanele responsabile trebuie informate ce obligații au în situații de urgență. Angajatorul trebuie sa stabilească măsurile de intervenție și locurile de evacuare a personalului în funcție de riscurile existente în unitate.

Pregătirea pentru situații de urgență[modificare | modificare sursă]

Pregătirea se concentrează pe pregătirea echipamentelor și procedurilor pentru utilizare atunci când apare un dezastru. Echipamentele și procedurile pot fi utilizate pentru a reduce vulnerabilitatea la dezastru, pentru a atenua impactul unui dezastru sau pentru a răspunde mai eficient în caz de urgență.

În România pentru ca personalul să fie pregătit în situații de urgență se instruiește periodic, se transmit cunoștințele teoretice privind tipurile de riscuri, măsurile de prevenire a acestora și deprinderi practice de comportare și intervenție în astfel de situații. Pregătirea teoretică pentru situații de urgență cuprinde:

Pregătirea categoriilor de personal la nivel de județ se desfășoară pe baza planului anual de pregătire în domeniul situațiilor de urgență, aprobat prin ordin al prefectului[2].

Formele și metodele utilizate în cadrul pregătirii pentru situații de urgență sunt: cursuri, convocări, antrenamente de specialitate, aplicații, exerciții, concursuri, instructaje, schimburi de experiență, lecții învățate, seminare, sesiuni de comunicări(simpozioane), studiu individual, expuneri și dezbateri.

În SUA de gestionarea situațiilor de urgență se ocupă Agenția Federală pentru Managementul Urgențelor (FEMA).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c O.G. nr. 21 din 2004 - nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, art.1-2, art.6-12 și art.14 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 361 din 26 aprilie 2004
  2. ^ Regulament de planificare, organizare, pregătire și desfășurare a activității de prevenire a situațiilor de urgență executate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și structurile subordonate, aprobat cu Ordinul M..I. nr.89 din 18 iunie 2013, Monitorul Oficial nr. 410 din 8 iulie 2013, secțiunea a 4 -a, art.50-51

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Regulament de planificare, organizare, pregătire și desfășurare a activității de prevenire a situațiilor de urgență executate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și structurile subordonate, aprobat cu Ordinul M.I. nr.89 din 18 iunie 2013, Monitorul Oficial nr. 410 din 8 iulie 2013
  • Ordonanța Guvernului nr.21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 361 din 26 aprilie 2004
  • Legea nr. 481/2004 privind protecția civila cu modificările și completările ulterioare;
  • H.G. nr. 762 din 16 iulie 2008 pentru aprobarea Strategiei naționale de prevenire a situațiilor de urgență M.Of. 566 din 28.07.2008
  • Ordin M.A.I. nr. 181 din 12 august 2010 Regulamentul privind gestionarea situațiilor de urgență specifice tipurilor de risc repartizate M.A.I., M. Of.598 din 24 august 2010
  • Legea 307 din 2006 privind apărarea împotriva incendiilor cu modificările și completările ulterioare, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 633 din 21/07/2006 ;
  • Hotărârea Guvernului nr. 557 din 3 august 2016 privind managementul tipurilor de risc;
  • Legea nr. 446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populației pentru apărare (*actualizată*);
  • Ordonanța nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență cu modificările ulterioare;
  • Hotărârea Guvernului nr. 1491/2004 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind structura organizatorică, atribuțiile, funcționarea și dotarea comitetelor și centrelor operative pentru situații de urgență;
  • Hotărârea nr. 1.492 din 9 septembrie 2004 privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste, cu modificările și completările ulterioare;
  • Ordin M.A.I. 712 din_2005 – Dispoziții generale privind instruirea salariaților in domeniul situațiilor de urgenta, modificat si completat prin Ordinul M.A.I. nr. 786/2005;
  • Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice, al ministrului afacerilor interne și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 330/44/2178/2013 pentru aprobarea Manualului primarului pentru managementul situațiilor de urgență în caz de inundații și secetă hidrologică și a Manualului prefectului pentru managementul situațiilor de urgență în caz de inundații și secetă hidrologică;
  • Ordinul M.A.I. nr. 1259/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și asigurarea activității de înștiințare, avertizare, prealarmare și alarmare în situații de protecție civilă;
  • Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1184/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și asigurarea activității de evacuare în situații de urgență;

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]