Servicii de urgență voluntare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Servicii de urgență voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele aparținând serviciilor de urgență profesioniste, organizate cu personal angajat și/sau voluntar în sectoarele de competență stabilite cu avizul Inspectoratul județean pentru situații de urgență[1]. Serviciile voluntare și serviciile private pentru situații de urgență (acronim: SVSU și SPSU), denumite în continuare servicii voluntare și servicii private sunt organizate cu personal angajat și/sau voluntar, în scopul apărării vieții, avutului public și/sau privat în situații de urgență[2]. Serviciile publice comunitare pentru situații de urgență, denumite în continuare servicii de urgență, sunt structuri specializate în domeniul apărării împotriva incendiilor și protecției civile, subordonate autorităților administrației publice centrale și locale, potrivit prevederilor legale. Serviciile de urgență voluntare se organizează în subordinea consiliilor locale prin unificarea serviciilor publice de pompieri civili și a formațiunilor de protecție civilă din subordinea acestora[3].

În România serviciile voluntare sânt constituie, potrivit legii, în comune, orașe și municipii, în subordinea consiliilor locale, la primărie, activitatea este condusă de primar. Serviciile private sânt constituie potrivit legii, la operatori economici și instituții.

Compunere[modificare | modificare sursă]

Structura organizatorică generală a unui serviciu voluntar sau a unui serviciu privat se compune din[1]

  • comandă;
  • compartiment pentru prevenire;
  • una sau mai multe formații de intervenție;
  • compartiment atelier propriu de întreținere și reparații;
  • dispecerat.
Compartimentul pentru prevenire

Acesta se dimensionează cu personal, astfel încât să asigure:

  • un specialist pentru toate instituțiile publice și operatorii economici din subordinea consiliilor locale;
  • un specialist la fiecare 500 de gospodării și/sau clădiri de locuit colective, în mediul rural;
  • un specialist la fiecare 1.000 de gospodării și/sau clădiri de locuit colective, în mediul urban.

Din compartimentul pentru prevenire poate face parte și personalul grupei/grupelor de intervenție/echipelor specializate, precum și personalul care deține competențe certificate pentru a desfășura activități de verificare, curățare și reparare a coșurilor de fum.

Formație de intervenție

Formație de intervenție este structură de intervenție care are în compunere o grupă/grupe de intervenție și/sau echipă/echipe specializate și care își desfășoară activitatea într-un singur sector de competență; Structura organizatorică generală se particularizează în funcție de tipul serviciului voluntar sau al serviciului privat, stabilit potrivit criteriilor de performanță.

Echipe specializate serviciu

Echipele specializată în cadrul serviciului sunt:

Echipele specializate în cazul situațiilor de urgență se determinate în funcție de toate tipurile de riscuri identificate și se încadrează cu minimum 3 persoane, care include și șeful echipei specializate. Echipa specializată de stingerea incendiilor nu se constituie pentru serviciile voluntare constituite în cadrul unităților administrativ-teritoriale care au obligația dotării cu autospeciale de stingere cu apă și spumă;

Grupa de intervenție

Grupa de intervenție care încadrează o autospecială de capacitate medie sau mare este compusă din șef grupă de intervenție, 3 servanți pompieri și conducător autospecială. În situația în care programul serviciului voluntar este organizat în ture de serviciu, încadrarea echipei specializate este obligatorie pentru fiecare tură.

Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor voluntare și a serviciilor private este emis, după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici și instituțiilor care au constituit serviciile unde sânt potrivit legii, unde sunt prevăzute și sarcini suplimentare pentru pompierii voluntari. Constituirea, încadrarea și dotarea serviciului de urgență voluntar/private se realizează pe baza criteriilor de performanță elaborate de Inspectoratul General și aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne[2].

Conducere[modificare | modificare sursă]

  • Serviciul de urgență voluntar funcționează la nivel local, iar activitatea acestora este condusă de către primar prin consiliu local care trebuie să asigure echiparea și dotare cu tehnica și echipament individual de protecție a serviciului de pompieri potrivit legii. În cazul unui incendiu voluntarii sunt anunțați telefonic, alarmă sau prin intermediul stației locale de pompieri.
  • În localitățile unde nu sânt servicii profesioniste pentru de urgență situații de urgență, primarul are obligația să coordoneze organizarea permanentă a intervenției în caz de incendiu la nivelul unității administrativ-teritoriale, să asigure participarea la intervenție a serviciului voluntar de urgență cu mijloacele din dotare și conducerea intervenției, până la stingerea incendiului ori până la sosirea forțelor inspectoratului.
  • Primarul trebuie să asigură condițiile pentru participarea la concursuri a serviciilor de urgență voluntare și a cercurilor de elevi Prietenii pompierilor[1];

Activitatea serviciilor de urgență voluntare constituite în subordinea consiliilor locale este condusă de profesioniști în domeniu, salariați ai administrației publice locale[4]. Conducerea intervenția se realizează gradual, astfel:

  • alarmarea serviciului voluntar, concomitent cu anunțarea/alertarea structurilor profesioniste de intervenție ale inspectoratului competent teritorial, precum și, după caz, a entității cu care a fost încheiat contract, convenție de colaborare sau protocol;
  • realizarea intervenției propriu-zise de către serviciul voluntar;
  • acordarea de sprijin la intervenție, cu tehnică și personal specializat, de către entitatea cu care a fost încheiat contract, convenție de colaborare sau protocol;
  • participarea la intervenție, cu tehnică și personal specializat, a structurilor profesioniste de intervenție ale inspectoratului competent teritorial.

Funcția de șef serviciu voluntar și se încadrează, în mod obligatoriu, cu personal angajat pe această funcție, iar funcția de conducător autospecială se încadrează cu personal angajat pe această funcție sau cu personal angajat pe alte funcții în cadrul autorității publice locale, care deține competențele specifice funcției, atestate potrivit reglementărilor în vigoare[2].

Atribuții și drepturi[modificare | modificare sursă]

Atribuții
  • desfășoară activități de informare și instruire privind cunoașterea și respectarea regulilor și a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
  • verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice și dispozițiilor care privesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de competență;
  • asigură intervenția pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor și protecția persoanelor a animalelor și a bunurilor periclitate de incendii, sau în alte situații de urgență.
  • Serviciile voluntare și private intervin singure sau în cooperare cu structurile profesioniste de intervenție ale inspectoratului competent teritorial.
  • Atunci când intervin singure, șeful serviciului voluntar/serviciului privat notifică inspectoratul în a cărui zonă de competență se află, în termen de maximum 5 ore de la finalizarea intervenției[2].
Drepturi

Consiliu local, administratorul sau conducătorul instituției asigură gratuit personalului serviciilor de urgență voluntare și/sau private uniforma și echipamentul de protecție adecvate misiunilor pe care le îndeplinește, iar în cazul în care pe timpul intervenției i s-au degradat îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, îl despăgubește în mod corespunzător. Pe timpul intervenției, personalului serviciilor de urgență voluntare și/sau private i se asigură antidot adecvat naturii mediului de lucru.

Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire și concursuri profesionale organizate în afara localității în care funcționează serviciul, personalul serviciilor de urgență voluntare beneficiază de toate drepturile de deplasare, cazare și de diurnă ca și personalul serviciilor de urgență profesioniste. Personalul serviciilor de urgență voluntare, salariați ai altor instituții publice sau operatori economici, își păstrează drepturile de salariu la locul de muncă pentru perioada cât participă la intervenții, cursuri de pregătire ori concursuri profesionale.

Persoanele juridice care organizează servicii de urgență voluntare și/sau private au obligația să asigure personalul angajat sau voluntar, la o societate de asigurări pentru caz de boală profesională, accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin pe timpul intervențiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni specifice[1].

Activități[modificare | modificare sursă]

Pe baza hotărârii consiliului local și în condițiile prevăzute de lege, serviciul de urgență voluntar poate presta contra cost către orice persoană fizică sau juridică, fără a afecta îndeplinirea atribuțiilor, unele servicii cum sunt:

  • supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri, expoziții, manifestări cultural-sportive, activități de filmare și altele asemenea;
  • transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni;
  • limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;
  • efectuarea de lucrări la înălțime;
  • transport de apă.

Pregătire[modificare | modificare sursă]

  • Pregătirea personalului serviciilor voluntare și al serviciilor private se realizează prin: programe de pregătire, instruiri, convocări, verificări, exerciții și concursuri profesionale, care se cuprind în Planul de pregătire în domeniul situațiilor de urgență, întocmit potrivit Structurii-cadru, aprobată prin Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, publicat pe pagina de internet a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență la secțiunea Legislație.
  • Coordonarea activității de pregătire a personalului serviciilor voluntare și al serviciilor private se execută de inspectoratele în a căror zonă de competență se află acestea.
  • Programele de pregătire și exercițiile din Planul de pregătire în domeniul situațiilor de urgență prevăzut la alin. de mai sus se stabilesc în funcție de tipurile de risc identificate în sectorul de competență și de particularitățile intervenției.
  • Serviciile voluntare și serviciile private dețin, în vederea antrenării personalului, baze de pregătire proprii, dotate cu aparate, utilaje și echipamente specifice intervenției în situații de urgență, inclusiv pentru concursurile profesionale, sau pot încheia protocoale de colaborare cu alte servicii voluntare sau servicii private deținătoare de astfel de baze de pregătire[2].

Formare, evaluare[modificare | modificare sursă]

Formarea, evaluarea și certificarea competenței profesionale a personalului serviciilor de urgență voluntare sau private se realizează de centre de formare și evaluare abilitate prin lege, avizate[5]de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Pompierii fac parte din Grupa de baza 5411 în Nomenclatorul ocupațiilor din România și funcțiile specifice serviciilor voluntare și serviciilor private cod COR sunt:

  • șef serviciu voluntar/privat pentru situații de urgență(541901);
  • șef compartiment pentru prevenire(541101), cadru tehnic p.s.i. - (541902);
  • șef formație de intervenție(541102);
  • șef grupă de intervenție(541105);
  • șef echipă specializată(541106);
  • specialist pentru prevenire(541103);
  • conducător autospecială;
  • servant pompier(541104);
  • electromecanic auto;
  • operator în verificarea, întreținerea și repararea autospecialelor destinate apărării împotriva incendiilor(742104);
  • dispecer/telefonist[6].

În Clasificarea ocupațiilor din România, de exemplu ocupația de servant pompier are codul 541104 și impune nivelul de instruire 2, adică studii medii[7].Personalul angajat pe funcții specifice trebuie să dețină calificarea sau competențele profesionale ale acelor funcții, atestate potrivit reglementărilor în vigoare.

Competiții Internaționale Pompieri

Lotul României prin I.G.S.U. cu sprijinul după caz a autorităților locale județene și naționale a participat la Olimpiada Pompierilor(Competiția Internațională a Pompierilor) cu un echipaj la Servicii Voluntare Pompieri organizate în următoarele țări:

  • 2013 –Mulhouse – Franța;
  • 2015 Opole – Polonia;
  • 2017 –Villach – Austria.

Finanțare[modificare | modificare sursă]

  • Finanțarea cheltuielilor curente și de capital aferente activității serviciilor de urgență voluntare se asigură din bugetele locale.
  • Finanțarea cheltuielilor curente și de capital aferente activității serviciilor de urgență private se asigură de operatorii economici și instituțiile care le-au constituit[1].

Cu ocazia Zilei Pompierilor din România 13 septembrie, autoritățile administrației publice centrale și locale, agenții economici și instituțiile pot acorda sprijin material și financiar în organizarea și desfășurarea concursurilor profesionale, a ceremoniilor și a altor acțiuni specifice ocazionate de aceste evenimente. Inspectoratele, formațiile de cadeți, cercurile aplicative de protecție civilă, precum și cercurile "Prietenii pompierilor" participă, cu echipe reprezentative, la concursuri profesionale și sportive internaționale[8].

Serviciu privat[modificare | modificare sursă]

Serviciu privat pentru situații de urgență funcționează la nivelul operatorilor economici și instituțiilor care desfășoară activități cu risc de incendiu, conform criteriilor de performanță elaborate potrivit legii.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor art.1, art.5 (alin.1-2), art.10, art.18, art.22 și art 31, M. Of. nr. 533 din 28 iunie 2019
  2. ^ a b c d e O.M.A.I. nr. 75 din 27 iunie 2019 Criterii de performanță privind constituirea încadrarea și dotarea serviciilor voluntare și a serviciilor private pentru situații de urgență, art.1, art.5 (alin.1-2), art.6,art.10, art.18, art.22-31, M. Of. nr. 533 din 28 iunie 2019
  3. ^ O.G nr. 88 din 2001 privind organizare și funcționare servicii publice, art.1, alin 1 și art.5 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 544 din 01/09/2001
  4. ^ O.G nr. 88 din 2001 privind organizare și funcționare servicii publice, art.5, alin.2 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 544 din 01/09/2001
  5. ^ Standarde Ocupaționale I.G.S.U.
  6. ^ Ordinul I.G.S.U. nr. 223/IG din 17 mai 2017 pentru aprobarea Metodologiei privind emiterea avizului în vederea autorizării furnizorilor de formare profesională a adulților în ocupațiile din domeniul reglementat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, M. Of. 443 din 14 iunie 2017, art.1
  7. ^ Clasificarea ocupațiilor din România COR 5411 Servant pompier
  8. ^ H. G. nr. 1.490 din 9 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a organigramei Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, art.39 și 40

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 633 din 21/07/2006 cu modificările ulterioare
  • Ordonanța Guvernului nr. 88 din 2001 privind organizare și funcționare servicii publice
  • O.M.A.I. nr. 75 din 27 iunie 2019 Criterii de performanță privind constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor voluntare și a serviciilor private pentru situații de urgență
  • H.G.R. nr. 1579 din 18 decembrie 2005 actualizat Statului personalului voluntar din serviciile de urgență voluntare
  • O.M.A.I. nr. 160 din 23 februarie 2007 pentru aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, desfășurare și finalizare a activității de prevenire în situații de urgență prestate de serviciile voluntare și private pentru situații de urgență
  • Protocol M.M.J.S./I.G.S.U. nr. 1900/87088 din 2018 privind autorizarea furnizorilor de formare profesională în competența I.G.S.U.
  • Ordin M.A.I. 236 din 2012 – Regulament organizarea și desfășurarea concursurilor profesionale ale serviciilor voluntare și private pentru situații de urgență.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]