Prevenirea incendiilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Prevenirea incendiilor reprezintă totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a securității echipelor de intervenție[1].

În România[modificare | modificare sursă]

Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, național, cu caracter permanent, la care trebuie să participe autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și toate persoanele fizice și juridice aflate pe teritoriul țării.[2]

Structuri de prevenire

În cadrul autorităților administrației publice centrale și locale, instituțiilor publice și operatorilor economici, în funcție de nivelul riscului de incendiu și de specificul activității sunt constituie, după caz, următoarele structuri:

  • compartiment de prevenire a incendiilor, compus din două sau mai multe cadre tehnic p.s.i. sau personal de specialitate cu atribuții în domeniul p.s.i.
  • cadru tehnic p.s.i. sau personal de specialitate cu atribuții în domeniul p.s.i., numit exclusiv pentru această activitate, conform legii
  • serviciu public voluntar sau privat pentru situații de urgență.

La nivelul unității administrativ-teritoriale, cadrul tehnic p.s.i. se desemnează de către consiliul local. Activitățile de prevenire a incendiilor se desfășoară de către personalul din compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar pentru situații de urgență, pe baza regulamentului elaborat de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și aprobat prin ordin al ministrului administrației și internelor[3].

Instruirea salariaților

Instruirea salariaților în domeniul situațiilor de urgență se realizează prin instructaje și prin participarea la cursuri, aplicații, exerciții practice și antrenamente, în funcție de tipurile de risc specifice. Această activitate se face la angajare precum și periodic și se realizează prin următoarele categorii de instructaje[4].:

  • instructajul introductiv general
  • instructajul specific locului de muncă
  • instructajul periodic
  • instructajul pe schimb, acolo unde situația o impune
  • instructajul special pentru lucrări periculoase
  • instructajul la recalificarea profesională
  • instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituție

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]