Situație de urgență

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Situația de urgență este un eveniment excepțional cu caracter nonmilitar, care, amenință viața sau sănătatea persoanelor, mediul înconjurător, valorile materiale sau culturale, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri și acțiuni urgente, alocarea de resurse specializate și managementul unitar al forțelor și mijloacelor implicate.[1]

În astfel de situații, este nevoie să se apeleze la serviciile de urgență, prin 112 pentru a cere ajutor după caz serviciilor de Ambulanță, Poliție, Pompieri, SMURD, Jandarmerie sau Salvamont.[2].

Tipuri de riscuri în România[modificare | modificare sursă]

În România, următoarele riscuri sunt considerate situații de urgență:

Mod de funcționare număr de apel de urgență[modificare | modificare sursă]

Anunțarea unei situații de urgență se face prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență (SNUAU), la numărul de telefon 112.[2]. Prin apelul telefonic, la 112, se asigură cooperarea între agențiile specializate de intervenție (structurile autorităților administrației publice care au rolul de intervenție imediată pentru soluționarea urgențelor în domeniile Ambulanță, Serviciile mobile de urgență, reanimare și descarcerare (SMURD), Poliție, Pompierii (Serviciilor publice profesioniste și voluntare pentru situații de urgență), Jandarmerie sau Salvamont, contra terorismului, precum și alte structuri stabilite prin hotărâre a Guvernului[3].

Pregătirea
  • formal – se realizează în cadru instituționalizat;
  • neformal – se derulează prin intermediul unor activități realizate de specialiști;
  • informativ – prin mass-media.

Management situațiilor de urgență[modificare | modificare sursă]

Managementul gestionării situațiilor de urgență în România este realizat pe plan național de factorii de decizie din Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) și instituțiile și serviciile publice centrale iar pe plan local județean de către Inspectoratele județene pentru Situații de Urgență (ISU) și alte insituții abilitate din teritoriu.

Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, denumit în continuare Sistem Național, funcționează pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență, asigurarea și coordonarea resurselor umane, materiale, financiare și de alta natură necesare restabilirii stării de normalitate. Sistemul Național este organizat de autoritățile administrației publice și se compune dintr-o rețea de organisme, organe și structuri abilitate în managementul situațiilor de urgență, constituite pe niveluri sau domenii de competenta, care rețea, dispune de infrastructura și de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în legislație[1].

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ghid cetățean în situații de urgență - I.G.S.U.
  • Ordonanța Guvernului nr. 21 din 2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, M.Of. nr. 361 din 26 aprilie 2004
  • O.U.G. nr. 34 din 19 martie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, M. Of. nr. 246 din 28 martie 2008 aprobată cu Legea nr.132 din 5 iunie 2015.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]