Organizație neguvernamentală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
H.E. Pekka Haavisto, Ministrul Dezvoltării Internaționale al Ministerului Afacerilor Externe din Finlanda, Ziua Mondială a ONG-urilor, Helsinki, Finlanda, 2014

O organizație neguvernamentală (abreviat ONG) este o instituție care lucrează independent față de activitatea guvernului, deși unele ONG-uri sunt parțial sau integral finanțate de acesta. Helmut K. Anheier estimează numărul organizațiilor neguvernamentale internaționale la peste 40.000[1]. Numărul celor naționale este și mai mare: Rusia are 400.000 de ONG-uri[2]. Se estimează că India ar avea 1 până la 2 milioane de ONG-uri[3].

Termenul „ONG” nu este întotdeauna folosit în mod consecvent. În unele țări, termenul ONG este aplicat unei organizații care, în altă țară, ar fi numită oganizație nonprofit și viceversa. Partidele politice și sindicatele sunt considerate ONG-uri doar în unele țări. Există multe clasificări diferite ale ONG-urilor în uz. Cea mai comună focusare este acordată „orientării” și "nivelului de funcționare". Orientarea ONG-urilor se referă la tipul activităților pe care le desfășoară. Aceste activități ar putea include:

  • drepturile omului,
  • protecția mediului,
  • îmbunătățirea sănătății,
  • dezvoltarea muncii.

Nivelul de funcționare al ONG-urilor indică gradul de funcționare a unei organizații, cum ar fi la nivel local, regional, național sau internațional.[4]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Organizațiile internaționale non-guvernamentale au o istorie care datează cel puțin din secolul al XVIII-lea.[5][6] Se estimează că până în 1914 au fost înregistrate 1083 ONG-uri.[7] Expresia organizație neguvernamentală a intrat în uz odată cu înființarea Organizației Națiunilor Unite în 1945 cu prevederile art. 71 din capitolul 10 din Carta Organizației Națiunilor Unite.[8] Definiția Organizație internaționale non-guvernamentală (INGO) este dată mai întâi în Rezoluția 288 (X) a ECOSOC din 27 februarie 1950: orice organizație internațională care nu este fondată de un tratat internațional. Rolul vital al ONG-urilor și al altor grupuri majore în dezvoltarea durabilă a fost recunoscut în capitolul 27[9] al Agendei 21, ceea ce a dus la aranjamente intense pentru o relație consultativă între Organizația Națiunilor Unite și organizațiile neguvernamentale.[10]

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Orientare[modificare | modificare sursă]

  • Orientarea caritabilă implică adesea un efort de sus în jos, cu puține participări sau contribuții din partea beneficiarilor. Acesta include ONG-uri cu activități orientate spre satisfacerea nevoilor grupurilor de persoane dezavantajate.
  • Orientarea pe prestații de servicii include ONG-uri ce oferă servicii de sănătate, planificare familială sau educație,etc. Programul se stabilește de ONG, care identifică potențiali beneficiari pentru oferirea serviciilor, ce trebuie să paricipe la activități, în procesul de implementare a proiectului.
  • Orientarea spre participare și implicare se caracterizează prin proiecte de auto-ajutor în care populația locală participă activ în implementarea unui proiect prin oferirea contribuțiilor financiare, instrumentelor de lucru, terenurilor, materialelor, forței de muncă etc. În proiectele de dezvoltare comunitară clasică participarea începe cu definirea necesităților și nevoilor comunității, planificare și implementare.
  • Orientarea spre dezvoltarea abilităților, oferirea asistenței oamenilor săraci să înțeleagă mai clar factorii sociali, politici și economici, care le afectează viața, cu scopul sporirii și conștientizării propriului potențial.[11]

Nivel de funcționare[modificare | modificare sursă]

  • Organizații bazate pe comunitate provin din inițiative proprii ale oamenilor. Aceștia pot fi responsabili pentru creșterea conștiinței săracilor din mediul urban, ajutându-i să-și înțeleagă drepturile în ceea ce privește accesul la serviciile necesare și modalitatea de prestare a acestor servicii.
  • Instituțiile la nivel de orașe mari cuprind organizații precum camere de comerț și industrie, parteneriate de afaceri, grupuri etnice sau educaționale, precum și asociații ale organizațiilor comunitare.
  • ONG-urile statale includ organizații de stat, asociații și grupuri. Unele ONG-uri de stat lucrează, de asemenea, sub îndrumarea ONG-urilor naționale și internaționale.
  • ONG-urile naționale includ organizații naționale, cum ar fi YMCA / YCAA, asociații profesionale și grupuri similare. Unii au sucursale de stat și de oraș și ajută ONG-urile locale.
  • ONG-urile internaționale se extind de la agenții seculare, cum ar fi Salvați Copiii, la grupuri motivate religios. Aceștia pot fi responsabili pentru finanțarea ONG-urilor locale, instituții și pentru implementarea proiectelor.[11]

În afară de ONG, există termeni alternativi, printre care: organizație de voluntari, organizație non-profit, organizație a societății civile, organizație de inițiativă locală, organizație mișcării sociale, organizație privată de voluntari, actor non-statal.

Organizațiile neguvernamentale în România[modificare | modificare sursă]

În România, în Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, se precizează că organizațiile neguvernamentale sunt persoane juridice constituite de persoane fizice sau persoane juridice care urmăresc desfășurarea unor activități în interes general sau în interesul unor colectivități locale ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

În România persoanele fizice au posibilitatea de a redirecționa 2 % din impozitul pe venit către organizațiile neguvernamentale[12]. Un studiu realizat în anul 2010 arată că doar 60 % dintre cei care realizează venituri știu despre această posibilitate[12]. Iar, din cei care sunt informați cu această posibilitate, doar ceva mai mult de jumătate au și acționat concret în acest sens, în 2009 suma donată în total fiind de 117,3 milioane de lei[12][13]. În topul beneficiarilor se află biserica sau fundațiile bisericești, care au beneficiat de fonduri din partea a 29 % din cei care au redirecționat (34 de milioane de lei adică 29 %)[13]. La o distanță considerabilă se situează SMURD (10%), Salvați copiii (9 %), Copii în dificultate (6 %) și Crucea Roșie (aproximativ 6 %)[12]. De asemenea, aproximativ 8 % dintre persoane au redirecționat 2 % din impozitul pe venit către diverse școli sau fundații care sprijină educația sau cultura[12].

În anul 2008 suma donată prin redirecționarea a 2 % din impozitul pe venit a fost de 48 de milioane lei[14].

În anul 2011, suma donată a fost de peste 27 de milioane de euro.[15] 1.648.313 de contribuabili au redirecționat 2% din impozitul pe venit, de peste zece ori mai mulți decât în 2005, când doar 145.000 de persoane au profitat de această oportunitate.[15]

Statutul de utilitate publică[modificare | modificare sursă]

În baza OG 26/2000, recunoașterea statutului de utilitate publică conferă asociației sau fundației o serie de obligații și drepturi, printre care dreptul de a i se atribui în folosință gratuită bunuri proprietate publică, dreptul preferențial la resurse provenite din bugetul de stat și din bugetele locale, obligația de a menține cel puțin nivelul activității și performanțele care au determinat recunoașterea.[16]

Organizațiile neguvernamentale în Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

Primul angajament civic, începe după destrămărea URSS și durează până la apariția statului Republica Moldova. Instituirea propriu-zisă are ca start proclamarea suveranității și independenței Republicii Moldova și durează până la adoptarea Legii privind Asociațiile obștești din 1996.[17]

Filantropul american George Soros, în 1987, a înființat în Uniunea Sovietică, împreună cu câțiva intelectuali ruși, prima Fundație ce promova societatea deschisă, după care a deschis Fundații similare în celelalte republici exsovietice.[18] În contextul noilor realități sociale interne și internaționale, la 25 august 1989, Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM a fost nevoit să adopte un decret special „Cu privire la modul provizoriu de înregistrare a formațiunilor obștești ale cetățenilor în RSSM”.[19]

În anul 1992 este înființată Fundația Soros-Moldova, organizație neguvernamentală, nonprofit și apolitică. Au fost înregistrate birouri ale organizațiilor neguvernamentale internaționale: Fundația Internațională pentru Sisteme Electorale (IFES-Moldova), Amnesty International Moldova. Tot în perioada respectivă au fost înființate primele ONG-uri naționale: Mișcarea Ecologistă din Moldova, Fundația „Viitorul” (înregistrată în iunie 1993, ulterior devine Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul”)[20]

În anul 1995 a fost creat Centrul Național de Asistență și Informare a ONG-urilor din Moldova CONTACT, proiect cofinanțat de Fundația SOROS- Moldova și Programul pentru Democrație Phare/Tacis, înregistrat la Ministerul Justiției (17 noiembrie 1995) în calitate de instituție publică. Pe parcursul activității sale CONTACT a desfășurat o activitate de succes în extinderea serviciilor Centrelor Naționale de Asistență și Informare a ONG-urilor în Moldova: Chișinău, Bălți, Cahul, Soroca, Comrat, Tiraspol și în alte peste 400 de comunități rurale.[21]

Organizațiile neguvernamentale în Statele Unite[modificare | modificare sursă]

În anul 2009 americanii au donat o sumă-record de 227 de miliarde de dolari în scopuri caritabile, în pofida recesiunii economice care a afectat Statele Unite[22].

Statut juridic[modificare | modificare sursă]

Forma juridică a ONG-urilor este diversă și depinde de variațiile de origine ale legilor și practicilor fiecărei țări. Cu toate acestea, patru grupuri principale de familii ale ONG-urilor pot fi găsite în întreaga lume:[23]

  • Asociere neincorporată și voluntară
  • Fiducia, organizații de caritate și fundații
  • Companiile nu numai pentru profit
  • Entitățile formate sau înregistrate în cadrul unor ONG-uri speciale sau legi non-profit

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ (Anheier et al, "Global Civil Society 2001", 2001)
  2. ^ http://web.archive.org/web/20060826112438/http://www.voanews.com/uspolicy/archive/2006-01/2006-01-27-voa2.cfm Despre legea ONG-urilor din Rusia, Vocea Americii, 27 ianuarie 2006
  3. ^ http://www.indianngos.com/ngosection/newcomers/whatisanngo.htm "Ce este un ONG?" 5 ianuarie 2007
  4. ^ Vakil, Anna (decembrie 1997). „Confronting the classification problem: Toward a taxonomy of NGOs”. World Development. 25 (12): 2057–2070. doi:10.1016/S0305-750X(97)00098-3. (Necesită abonament (help)). 
  5. ^ „NGOs”, Global.oup.com, accesat în  
  6. ^ Steve Charnovitz, "Two Centuries of Participation: NGOs and International Governance, Michigan Journal of International Law, Winter 1997.
  7. ^ Oliver P. Richmond; Henry F. Carey, ed. (). Subcontracting Peace - The Challenges of NGO Peacebuilding. Ashgate. p. 21. 
  8. ^ „CHARTER OF THE UNITED NATIONS: Chapter X”, archive.fo, , accesat în  
  9. ^ United Nations Conference on Environment and Development. „Agenda 21 - Chapter 27: Strengthening the Role of Non-governmental Organizations: Partners for Sustainable Development, Earth Summit, 1992”. Habitat.igc.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „1996/31. Consultative relationship between the United Nations and non-governmental organizations”, Un.org, accesat în  
  11. ^ a b „Wayback Machine” (PDF), Web.archive.org, accesat în  
  12. ^ a b c d e Românii dau Bisericii 2 % din impozit, 03 mai 2010, evz.ro, accesat la 11 mai 2010
  13. ^ a b Cum reușește Biserica să atragă donații de la români, 04 mai 2010, evz.ro, accesat la 11 mai 2010
  14. ^ Impozitul pe venit a generat venituri de 26 mil. euro in 2009, 27 aprilie 2010, wall-street.ro, accesat la 27 august 2010
  15. ^ a b 27 de milioane de euro au fost donați prin „2%“ în 2011. Banii tăi unde ajung?, 3 aprilie 2012, Mariana Minea, Adevărul, accesat la 3 aprilie 2012
  16. ^ Guvernul PNL investește în fundațiile PSD - Cotidianul, 4 iulie 2008, Adriana Dutulescu, Cotidianul, accesat la 23 mai 2012
  17. ^ „LEGE Nr. 837 din 17.05.1996cu privire la asociațiile obștești”, Lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=325424, accesat în  
  18. ^ „Soros: In revolutionary times the impossible becomes possible - CNN.com”, Edition.cnn.com, accesat în  
  19. ^ „PREMISELE CONSTITUIRII SOCIETĂȚII CIVILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA” (PDF), Oaji.net, accesat în  
  20. ^ „Organizațiile neguvernamentale din Republica Moldova: evoluție, activități și perspectivele dezvoltării” (PDF), Viitorul.org, accesat în  
  21. ^ „Scurt istoric”, Contact.md/index.php/ro/despre-contact/2014-12-23-09-20-51, accesat în  
  22. ^ Bogații lumii își dau jumătate din avere. Ai noștri se mai gândesc, 06 august 2010, evz.ro, accesat la 7 septembrie 2010
  23. ^ Stillman, Grant B. (). Global Standard NGOs: The Essential Elements of Good Practice. Geneva: Lulu: Grant B. Stillman. pp. 13–14. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de ONG