Apărarea împotriva incendiilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Apărarea împotriva incendiilor în România reprezintă un ansamblu de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit legii, în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a incendiului și asigurării intervenției operative pentru limitarea și stingerea incendiului, în vederea evacuării, salvării și protecției persoanelor periclitate, protejării bunurilor și mediului împotriva efectelor situațiilor de urgență determinate de incendii[1].

Apărarea împotriva incendiilor în România[modificare | modificare sursă]

Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, național, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe în condițiile legii, autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și toate persoanele fizice și juridice aflate pe teritoriul României. Totodată, activitatea de apărare împotriva incendiilor, cunoscută sub denumirea de PSI, este o activitate ce revine atât persoanelor juridice, cât și persoanelor fizice. Persoanele juridice au obligativitatea să respecte normele Legii nr. 307/2006, fie prin personal propriu, fie prin serviciu extern de prevenire și protecție.

Organizare în cadrul unității[modificare | modificare sursă]

  • stabilirea structurilor cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor;
  • elaborarea, aprobarea și difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziții, hotărâri și altele asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor;
  • elaborarea, aprobarea și difuzarea documentelor și evidențelor specifice privind apărarea împotriva incendiilor;
  • organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;
  • planificarea și executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării, cunoașterii și înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza inițierea sau dezvoltarea incendii), analiza periodică a capacității de apărare împotriva incendiilor;
  • îndeplinirea criteriilor și a cerințelor de instruire, avizare, autorizare, atestare, certificare, agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare;
  • realizarea unui sistem operativ de observare și anunțare a incendiului, precum și de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;
  • asigurarea funcționării la parametrii proiectanți a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
  • planificarea intervenției salariaților, a populației și a forțelor specializate, în caz de incendiu;
  • analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor și stabilirea împrejurărilor și a factorilor determinanți, precum și a unor măsuri conforme cu realitatea;
  • reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relațiile generate de contracte/convenții;
  • asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fișele de instruire.

Organizarea pe locul de muncă[modificare | modificare sursă]

  • prevenirea incendiilor, prin luarea în evidență a materialelor și dotărilor tehnologice care prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea și a mijloacelor care le pot genera, precum și prin stabilirea și aplicarea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor;
  • organizarea intervenției de stingere a incendiilor;
  • afișarea instrucțiunilor de apărare împotriva incendiilor;
  • organizarea salvării utilizatorilor și a evacuării bunurilor, prin întocmirea și afișarea planurilor de protecție specifice și prin menținerea condițiilor de evacuare pe traseele stabilite;
  • elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfășurarea propriu-zisă și verificarea efectuării acesteia;
  • marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripții ori mijloace de atenționare[2].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, Cap.1, art.1
  2. ^ Ordinul M.A.I. 163 din 2007 Norme generale de apărare împotriva incendiilor, Art.5

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]