Protecție civilă

Protecția civilă sau securitate civilă este ansamblul măsurilor luate pentru protejarea populației de instituții de stat centrale sau locale pe timp de pace sau de război.

În sens curent, în special în Uniunea Europeană, protecția civilă se referă la măsuri de prevenire sau de protejare (alocarea de resurse, organizarea evacuării, etc.) luate în situații de urgență, create de dezastre naturale sau accidente care afectează un mare număr de persoane (de exemplu, un accident la o centrală nucleară sau căderea unui dig de protecție).

Într-un alt sens, de apărare civilă, conceptul descrie măsuri de prevenire și activități de apărare a populației civile împotriva atacurilor militare sau teroriste.

Responsabilitatea cetățenilor este să se informeze cu privire la riscurile din zona unde locuiesc, să cunoască acțiunile pe care trebuie să le ia după imediata producere a unui dezastru, atunci când autoritățile responsabile pot fi suprasolicitate de cereri urgente de ajutor, și să cunoască măsurile de prim ajutor.

Importanța protecției civile

Psihologic este important ca oamenii să simtă că au un anume control al propriului destin, iar pregătirea pentru incertitudinile situațiilor de urgență, dată de exercițiile de protecție civilă, poate ajuta la realizarea acestui lucru.

Protejarea populației în protecția civilă este suficient justificată de considerente umanitare într-o țară care îi protejează cetățenii. În plus, investiții relativ mici în pregătire, pot accelera recuperarea cu luni sau ani, prevenind astfel decese cauzate de foame, frig sau boli.

Teoria economică a „capitalului uman” furnizează argumente suplimentare dacă este necesar, bazate pe o comparație cost-beneficii. Populația unei țări este considerată mai valoroasă decât toate terenurile, fabricile și alte bunuri pe care le posedă, deoarece oamenii sunt cei care reconstruiesc o țară după distrugerea ei. Prin urmare, protecția civilă este importantă și pentru că asigură forța de muncă necesară în timp pentru înlăturarea urmărilor unui dezastru.

Protecția civilă în România

Protecția Civilă în România a fost înființată la 28 februarie 1933, prin Decretul Regal nr. 468 semnat de Carol al II-lea, prin care se aproba „Regulamentul de funcționare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene”.^[2] Din acest motiv, Ziua Protecției Civile este sărbătorită în România pe 28 februarie. Scopul protecției civile la acea vreme era de a „limita efectele bombardamentelor aeriene asupra populației și resursele teritoriului, fie asigurându-le protecția directă, fie micșorând eficacitatea atacurilor”.^[3].

Ca urmare a modificării legislației în 15 decembrie 2004 prin Hotărârea Guvernului României nr. 1490, prin fuzionarea Comandamentului Protecției Civile cu Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari (Departamentul Național de Pompieri) s-a înființat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în cadrul Ministerul de Interne.Acesta coordonează în țară serviciile publice comunitare pentru situații de urgență.

La nivel de teritorial în județ activitatea în domeniul situațiilor de urgență este realizată de inspectorate județene pentru situații de urgență.

Serviciile publice comunitare pentru situații de urgență(S.P.S.U.), denumite în continuare servicii de urgență, sunt structuri specializate în domeniul apărării împotriva incendiilor și protecției civile, subordonate autorităților administrației publice centrale și locale, potrivit prevederilor legale. Serviciile de urgență voluntare se organizează în subordinea consiliilor locale prin unificarea serviciilor publice de pompieri civili și a formațiunilor de protecție civilă din subordinea acestora^[4].

În România serviciile voluntare sânt constituie, potrivit legii, în comune, orașe și municipii, în subordinea consiliilor locale, la primărie, activitatea este condusă de primar^[5].Serviciile private sunt constituie potrivit legii, la operatori economici și instituții.

În cadrul Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.) în directă subordonare este Departamentul pentru Situații de Urgență(DSU) ca structură operațională fără personalitate juridică cu atribuții de coordonare, cu caracter permanent, la nivel național, a activităților de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență, asigurarea și coordonarea resurselor umane, materiale, financiare și de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate, inclusiv primul ajutor calificat și asistența medicală de urgență în cadrul unităților și compartimentelor de primire a urgențelor (UPU)/CPU)^[6].

În subordinea directă a secretarului de stat a Departamentul pentru Situații de Urgență este Direcția Generală pentru Protecție Civilă care este unitatea centrală de specialitate a Ministerului Afacerilor Interne, fără personalitate juridică, cu competență de coordonare la nivel național a activităților de protecție civilă specifice DSU, în concordanță cu rolul și locul acestuia în cadrul Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență^[6].

Protecția civilă în România, este ansamblul integrat de activități, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, cu scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejarea populației, bunurilor și mediului, și înlăturarea urmărilor dezastrelor^[7].

Protecția civilă în Franța

Securitatea civilă în Franța are ca scop prevenirea riscurilor de toate tipurile, informarea și alertarea populației și protejarea persoanelor, animalelor, bunurilor și a mediului împotriva accidentelor, dezastrelor și catastrofelor, prin pregătirea și implementarea unor măsuri și resurse adecvate, sub autoritatea statului, a autorităților locale și a altor entități publice sau private. Statul este responsabil pentru asigurarea coerenței securității civile la nivel național. Acesta coordonează resursele prin intermediul Direcției Generale pentru Securitate Civilă și Gestionarea Crizelor (DGSCGC).

Misiunile Securității Civile sunt îndeplinite în principal de către pompieri, atât profesioniști, cât și voluntari, din cadrul serviciilor de pompieri și salvare potrivit legii.

Vezi și articolul: Serviciile de pompieri din FranțaVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Note

↑ Convenția de la Geneva din 1949.
↑ IGSU: Ziua de marți, declarată "a porților deschise" cu prilejul a 79 de ani de Protecție Civilă, 27 februarie 2012, S. T., Antena 3, accesat la 25 iunie 2013
↑ 80 ani de Protecție civilă în România^{[nefuncțională]} , Citynews.ro, accesat la 25 iunie 2013
↑ O.G nr. 88 din 2001 Organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare art.1, alin 1 și art.5, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 544 din 01/09/2001
↑ Legea nr. 307/2019 privind apărarea împotriva incendiilor art.14 ,lit.h, art.5, art. 32-36
1 2 Ordonanța de Urgență nr. 1 din 29 ianuarie 2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situațiilor de urgență care completarea cu O.U.G nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență modificată cu Ordonanța de Urgență nr. 68 din 14 mai 2020, art.I, alin.1-9
↑ Legii nr. 481/2004 privind protecția civilă cu modificările și completările ulterioare, art.1, M.Of. nr. 1.094 din 24 noiembrie 2004

Vezi și

Bibliografie

Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă cu modificările și completările ulterioare, M. Of. nr. 1.094 din 24 noiembrie 2004
Repere cronologice din istoria pompierilor și protecției civile, Bălan Vasile, și Oprica Loredana, 2011, București, M.A.I., I.G.S.U., Muzeul Național al Pompierilor, Tipografia M.A.I., pag.23-31, ISBN 978-973-0-11293-1
Regulamentul Apărării Pasive contra atacurilor aeriene, aprobat de regele Carol al II-lea, la 28 februarie 1930 prin Înaltul Decret Regal, Monitorul Oficial al României nr. 69 din 23 martie 1930
O.G nr. 88 din 2001 prevede înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, Monitorul Oficial, nr. 544 din 01/09/2001
Ordonanța de Urgență nr. 1 din 29 ianuarie 2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situațiilor de urgență modificată și completată cu Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, M. Of. nr.88 din 4 februarie 2014 modificată cu O.G. nr. 68 din 14 mai 2020;

Legături externe

Materiale de informare preventivă elaborate de I.G.S.U. Arhivat în 11 martie 2020, la Wayback Machine. Măsuri de prevenire în caz de inundații, cutremur, accident chimic.
Manual de protecție civilă Editura M.A.I, 2005
Protecție civilă - istoric Arhivat în 27 decembrie 2014, la Wayback Machine., isuharghita.ro
Protecție civilă - istoric Arhivat în 29 decembrie 2014, la Wayback Machine., igsu.ro
România: Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă, republicată în 2008 Arhivat în 13 ianuarie 2015, la Wayback Machine.
80 de ani de Protecție Civilă - „Cu viața apăr viața“ Arhivat în 23 decembrie 2014, la Wayback Machine., Pentru Patrie
en Mecanism European de Protecție Civilă UE Site-ul oficial
en Direcția Generală Europeană de Protecție Civilă și Operațiunilor de Ajutor Umanitar( DG ECHO ), cunoscut anterior ca Oficiul Comunitar european de ajutor umanitar

[1] Convenția de la Geneva din 1949.

[antena3.ro_2013-06-25-2] IGSU: Ziua de marți, declarată "a porților deschise" cu prilejul a 79 de ani de Protecție Civilă, 27 februarie 2012, S. T., Antena 3, accesat la 25 iunie 2013

[citynews.ro_2013-06-25-3] 80 ani de Protecție civilă în România^{[nefuncțională]} , Citynews.ro, accesat la 25 iunie 2013

[OFSP-4] O.G nr. 88 din 2001 Organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare art.1, alin 1 și art.5, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 544 din 01/09/2001

[Legea_nr._307_din_2019-5] Legea nr. 307/2019 privind apărarea împotriva incendiilor art.14 ,lit.h, art.5, art. 32-36

[Ordonanța_de_Urgență_nr._1_din_29_ianuarie_2014-6] 1 2 Ordonanța de Urgență nr. 1 din 29 ianuarie 2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situațiilor de urgență care completarea cu O.U.G nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență modificată cu Ordonanța de Urgență nr. 68 din 14 mai 2020, art.I, alin.1-9

[PC-7] Legii nr. 481/2004 privind protecția civilă cu modificările și completările ulterioare, art.1, M.Of. nr. 1.094 din 24 noiembrie 2004

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

v d m Protecția civilă în Uniunea Europeană(UE)
Instituții	Direcția Generală Protecție Civilă Europeană și Operațiuni de Ajutor Umanitar Direcția Generală Dezvoltare și Cooperare (EuropeAid) Centrul de coordonare a răspunsului la urgență (ERCC) Agenția Europeană pentru Medicamente(EMA) Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor(ECDC) Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA)
Mecaniseme	Mecanismul european de protecție civilă Programul european pentru protecția infrastructurilor critice (2004)
Instrumente	RescEU 112 (număr de apel de urgență) eCall Sistemul european de schimb de informații în caz de urgență radiologică (ECURIE) Echipamente electrice(Reglementări Antiex) Înregistrarea, evaluarea și autorizarea substanțelor chimice, Regulamentul REACH Directiva Seveso Directiva RoHS