Dominique Fernandez

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dominique Fernandez
Dominique Fernandez-FIG 2009(2).jpg
Dominique Fernandez
Date personale
Născut (90 de ani) Modificați la Wikidata
Neuilly-sur-Seine, Franța Modificați la Wikidata
PărințiRamon Fernandez[*]
Liliane Tasca[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuDiane de Margerie[*] () Modificați la Wikidata
CopiiRamon Fernandez[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
profesor universitar
explorator Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[1]  Modificați la Wikidata
StudiiÉcole Normale Supérieure  Modificați la Wikidata
Specie literarăroman  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeDans la main de l'Ange[*][[Dans la main de l'Ange |​]]
La magie blanche de Saint-Pétersbourg[*][[La magie blanche de Saint-Pétersbourg |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]
Premiul Goncourt
Lambda Literary Award[*]
Prince Pierre Award[*]
Prix Médicis[*]  Modificați la Wikidata

Dominique Fernandez (n. , Neuilly-sur-Seine, Franța) este un scriitor, eseist și călător francez, membru al Academiei Franceze.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dominique Fernandez este fiul lui Ramón Fernández, un critic literar francez de origine mexicană și colaboraționist cu ocupanții germani,[2] căruia îi va dedica în 2009 cartea Ramon, și a Lilianei Chomette, absolventă a École normale supérieure de jeunes filles (1920) și profesoară de limba franceză, născută în Saint-Anthème (Puy-de-Dôme) la 1 aprilie 1901 și a murit în arondismentul 15 din Paris în 17 mai 1985.[3]

A absolvit în École normale supérieure în 1950, a obținut titlul de profesor agregat de limba italiană în 1955 și a devenit doi ani mai târziu profesor la Institutul francez din Napoli. În 1968 și-a susținut teza de doctorat cu titlul L’Échec de Pavese și a obținut titlul de doctor în litere. El a fost apoi numit profesor de limba italiană la Universitatea din Rennes 2.

Și-a împărțit timpul între activitatea didactică, scrierea de cărți și redactarea de articole la La Quinzaine littéraireL'Express, revista elvețiană de artă și cultură Artpassions sau la Nouvel Observateur. El a obținut Premiul Médicis în 1974 pentru Porporino ou les Mystères de Naples, povestea unui castrat în Italia secolului al XVIII-lea. În 1982, romanul inspirat din viața lui Pier Paolo Pasolini, Dans la main de l'ange, a fost distins cu Premiul Goncourt.[4] El este, de asemenea, membru al comitetului de onoare al asociației Maison internationale des poètes et des écrivains din Saint-Malo.[5]

În 8 martie 2007, la vârsta de 77 de ani, a fost ales membru al Academiei Franceze pe scaunul rămas vacant prin moartea profesorului Jean Bernard și a fost primit în cadrul Academiei pe 13 decembrie 2007 de către Pierre-Jean Rémy.[6]

El este inventatorul „psihobiografiei”, pe care a definit-o ca fiind studiul interacțiunii între om și opera sa și a unității lor determinate de motivațiile inconștiente.[7] Această metodă este similară cu „psihocritica”, denumită și „psihanaliză critică” de Charles Mauron. Mare călător, specialist în arta barocă și în cultura italiană, Dominique Fernandez a adus din călătoriile lui în Italia, Boemia, Portugalia, Rusia, Siria, Brazilia sau Bolivia povești ilustrate de fotograful Ferrante Ferranti, colaboratorul său de cincisprezece ani.

Nu și-a ascuns homosexualitatea, pe care a dezvăluit-o publicului în momentul apariției romanului Porporino ou les Mystères de Naples, în 1975, și despre care a scris în cartea L'Étoile rose (1978). În 1999 a susținut pactul civil de solidaritate. Declarându-se „primul academician deschis homosexual”,[8] el a inclus figura lui Ganymede pe mânerul sabiei sale.

El a fost căsătorit din 1961 până în 1971 cu Diane de Margerie , cu care a avut un fiu, Ramon Fernandez (numit după bunicul său), și o fiică, Laetitia.

Decorații[modificare | modificare sursă]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • 1959 - L'Écorce des pierres, Grasset, Paris
  • 1962 - L’Aube, Grasset, Paris
  • 1969 - Lettres à Dora, Grasset, Paris
  • 1971 - Les Enfants de Gogol, Grasset, Paris
  • 1972 - L'Arbre jusqu'aux racines : psychanalyse et création, Grasset, Paris
  • 1974 - Porporino ou les Mystères de Naples (Porporino sau misterele din Neapole), Grasset, Paris, col. Cahiers rouges (reeditare 2005 - ISBN: 2-246-01243-0) – Premiul Médicis
  • 1975 - Eisenstein, Grasset, Paris
  • 1976 - La Rose des Tudors, Julliard, Paris
  • 1977 - Amsterdam, Le Seuil, Paris, Collections Microcosme « Petite Planète/ville »
  • 1978 - L'Étoile rose, Grasset, Paris - reed. 2012
  • 1980 - Une fleur de jasmin à l’oreille, Grasset, Paris
  • 1980 - Le Promeneur amoureux. De Venise à Syracuse, Plon, Paris.
  • 1981 - Signor Giovanni, Balland, Paris (reeditare Le Livre de Poche nr. 15.566 - ISBN: 2-253-15566-7)
  • 1982 - Dans la main de l'ange (Îngerul destinului), Grasset, Paris – Premiul Goncourt
  • 1984 - Le Banquet des anges (L'Europe baroque de Rome à Prague), fotografii realizate de Ferrante Ferranti, Plon, Paris
  • 1986 - L’Amour, Grasset , Paris –  Premiul Charles-Oulmont al Fondation de France
  • 1987 - La Gloire du paria, Grasset, Paris
  • 1988 - Le Radeau de la Gorgone (Promenades en Sicile), fotografii realizate de Ferrante Ferranti, Grasset, Paris
  • 1989 - Le Rapt de Ganymède, Grasset, Paris – Premiul Méditerranée
  • 1991 - L'École du sud, Grasset, Paris
  • 1992 - Porfirio et Constance, Grasset, Paris
  • 1993 - L’Or des Tropiques, promenades dans le Portugal et le Brésil baroques, fotografii realizate de Ferrante Ferranti, Grasset, Paris ISBN: 978-2-246-46881-3
  • 1994 - Le Dernier des Médicis, Grasset, Paris, ISBN: 2-246-48701-3
  • 1994 - La Magie blanche de Saint-Pétersbourg, col. « Découvertes Gallimard / Culture et société » (nr. 205), Gallimard, Paris ISBN: 978-2-07-043888-4
  • 1995 - La Perle et le Croissant (L'Europe baroque de Naples à Saint-Pétersbourg), fotografii realizate de Ferrante Ferranti, Plon, Paris, col. « Terre humaine »
  • 1997 - Tribunal d’honneur, Grasset, Paris ISBN: 2-246-52501-2
  • 1997 - Le Voyage d'Italie (Dictionnaire amoureux), fotografii realizate de Ferrante Ferranti, Plon, Paris ISBN: 9782259185165
  • 1998 - Rhapsodie roumaine (Rapsodia română), fotografii realizate de Ferrante Ferranti, Grasset, Paris ISBN: 2-246-57161-8 / 9782246571612 / 2-246-57161-8
  • 2000 - Nicolas, Grasset, Paris
  • 2000 - Mère Méditerranée, fotografii realizate de Ferrante Ferranti, Grasset, Paris ISBN: 2-246-59261-5
  • 2003 - La Course à l'abîme, Grasset, Paris ISBN: 2-246-64371-6
  • 2004 - Dictionnaire amoureux de la Russie (il. Catherine Dubreuil), Plon, Paris, col. « Dictionnaire amoureux », 857 p. ISBN: 2-259-19517-2
  • 2005 - Sentiment indien, Grasset, Paris, ISBN: 2-246-68341-6
  • 2005 - Rome, fotografii realizate de Ferrante Ferranti, éd. Philippe Rey, Paris ISBN: 2-84876-020-6
  • 2005 - L’Amour qui ose dire son nom : art et homosexualité, Stock, Paris ISBN: 2-234-05747-7 - traducerea engleză a acestei cărții a obținut în SUA premiul Lambda Literary
  • 2006 - Jérémie ! Jérémie ! (Sur les traces d'Alexandre Dumas), Grasset, Paris ISBN: 2-246-69531-7
  • 2006 - Sicile, fotografii realizate de Ferrante Ferranti, Imprimerie nationale, Paris, col. « Voyages et Découvertes » ISBN: 2-7427-6357-0
  • 2007 - L'Art de raconter, Grasset, Paris ISBN: 2-246-71931-3
  • 2007 - Place Rouge (Piața Roșie), Grasset, Paris ISBN: 978-2-246-72911-2
  • 2008 - Dictionnaire amoureux de l’Italie (il. Alain Bouldouyre), Plon, Paris, col. « Dictionnaire amoureux », 2 vol. 755 și 843 p. ISBN: 978-2-259-20948-9
  • 2009 - Ramon, Grasset, Paris. ISBN: 978-2-246-73941-8 – Premiul François-Mauriac al regiunii Aquitania
  • 2010 - Avec Tolstoï, Grasset, Paris, cu ocazia comemorării centenarului morții scriitorului.
  • 2010 - Villa Médicis, fotografii realizate de Ferrante Ferranti, éd. Philippe Rey, Paris ISBN: 978-2-84876-168-8
  • 2011 - Pise 1951, Grasset, Paris ISBN: 978-2-246-77671-0
  • 2012 - Transsibérien, Grasset, Paris ISBN: 978-2-2467-8937-6
  • 2013 - Dictionnaire amoureux de Stendhal, Plon, Paris ISBN: 978-2-259-21094-2
  • 2014 - On a sauvé le monde, Grasset, Paris ISBN: 978-2-246-80465-9
  • 2015 - Amants d’Apollon. L’Homosexualité dans la culture, Grasset, Paris ISBN: 978-2-246-85506-4
  • 2015 - Le Piéton de Rome, portrait souvenir, éd. Philippe Rey, Paris ISBN: 978-2848764573
  • 2016 - Correspondance indiscrète, Grasset, Paris ISBN: 978-2-246-85883-6
  • 2016 - împreună cu Ferrante Ferranti, Adieu, Palmyre, éd. Philippe Rey, Paris ISBN: 978-2848765204
  • 2017 - La Société du mystère, Grasset, Paris ISBN: 978-2-246-86313-7
  • 2017 - împreună cu Ferrante Ferranti, Le Radeau de la Gorgone. Promenades en Sicile, éd. Philippe Rey, Paris ISBN: 978-2-84876-628-7

Adaptări teatrale[modificare | modificare sursă]

Cesare Capitani a adaptat romanul La Course à l'abîme pentru teatru și a denumit piesa Moi Caravaggio[10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Édouard Launet, « Du père à l’épée », Libération, Eroare Lua în Modul:DateUtils la linia 149: attempt to perform arithmetic on local 'lastDayOfMonth' (a nil value).
  3. ^ "verstorben am 17. Mai 1985 - Paris 15, 75 Paris, 33 rue Olivier de Serres, Hôpital Saint Michel" en ligne
  4. ^ Notice biographique sur le site de l'Académie française.
  5. ^ Dodik Jégou et Christophe Penot, La Maison internationale des poètes et des écrivains, Éditions Cristel, Saint-Malo, 2002, 57 p. ISBN: 2-84421-023-6
  6. ^ Étienne de Montety, « Dominique Fernandez reçu sous la Coupole », Le Figaro, 14 decembrie 2007.
  7. ^ L'Arbre jusqu'aux racines : psychanalyse et création, éditions Grasset, 1972.
  8. ^ Ce qui n'est pas exact. On peut, par exemple, citer Jean Cocteau qui fut élu à l'Académie française en 1955.
  9. ^ Decretul nr. 604 din 14 decembrie 2000 al președintelui României privind conferirea unor decorații naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 680 din 19 decembrie 2000.
  10. ^ „Ah, le bel Italien dans « Moi, Caravage » !”. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Discursul de acceptare a Académie française , discursul nu mai apare pe site-ul Academiei franceze, cum ar fi cea de mai sus, sunt disponibile la cerere de la secretariat (contact@academie-francaise.fr), care va trimite contra plată !