Marguerite Duras

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Marguerite Duras
Marguerite Duras.png
Marguerite Duras
Date personale
Nume la naștere Marguerite Germaine Marie Donnadieu
Născută 4 aprilie 1914[1][2]
Ho Și Min, Vietnam[3]
Decedată 3 martie 1996 (81 de ani)[1][2]
Paris, Franța[4]
Căsătorită cu Dionys Mascolo[*]
Robert Antelme[*] (23 septembrie 1939)
Copii Jean Mascolo[*]
Cetățenie Franța
Ocupație scriitoare
regizor de film
scenaristă[5]
editor[*]
romancieră[*][5]
dramaturgă[5]
autobiografă[*]
jurnalistă
poet lawyer[*]
Alte premii
Premiul Goncourt (1984)
Premiul Statului Austriac pentru literatură europeană[*] (1989)
Literatură franceză

După categorie

Istoria literaturii franceze

Medievală
Secolul XVI - Secolul XVII
Secolul XVIII - Secolul XIX
Secolul XX - Contemporană

Scriitori francezi

Listă cronologică
Scriitori după categorie
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Scriitori de povestiri scurte

Portal Franța
Portal Literatură

Marguerite Duras, numele la năștere Marguerite Donnadieu, (n. 4 aprilie 1914, Gia Dinh, aproape de Saigon în fosta Indochina Franceză – d. 3 martie 1996, Paris) a fost o romancieră și regizoare de film franceză, care s-a născut în Vietnamul de azi, dar a trăit și a activat toată viața în Franța.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Marguerite Duras a revenit în Franța în 1927 unde, după ce a studiat matematica, ­științele politice ­și dreptul, a cunoscut o prodigioasă carieră de romancieră (fiind considerată a fi parte a așa numitului curent literar nouveau roman), scenaristă și cineastă. Ulterior, după ce a scris scenariul larg recunoscutului film a lui Alain Resnais Hiroshima, mon amour, a continuat alte două cariere, cea de realizatoare de scenarii de film și, ulterior, cea de regizor de film.

În 1943 îi apare primul roman: „Les impudents”, dar a devenit cunoscută în anii '50, mai ales după ce a scris scenariul filmului Hiroshima mon amour (realizat în 1959), în regia lui Alain Resnais). Biografia sa a fost extrem de spectaculoasă. A fost, printre altele secretar al Ministerului Coloniilor, membră a Rezistenței Franceze, a lucrat ca jurnalist pentru revista Observateur. În 1950, romanul „Un barrage contre le Pacifique” este nominalizat la Premiul Goncourt, pe care totu­și îl ratează din cauză că simpatiza cu Partidul Comunist. Un alt roman, „Moderato cantabile”,(1958) a fost ecranizat în regia lui Peter Brook, cu Jean-Paul Belmondo ­și Jeanne Moreau, care a primit la Cannes premiul pentru cea mai bună actriță. In 1984 prime­ște Premiul Goncourt pentru romanul „Amantul”.

A publicat zeci de volume de romane ­și nuvele. Opera ei, în aparență statică, e populată de personaje care încearcă să scape de singurătate, găsind un sens vieții lor prin recursul la o dragoste absolută, la crimă sau la nebunie. A scris numeroase scenarii de film; scenariul filmului „Hiroshima mon amour”, regizat de Alain Resnais, a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu.

S-a stins din viață în 1996.

Romane[modificare | modificare sursă]

  • 1943Les impudents, (Impudenții/Nerușinații)
  • 1950Un barrage contre le Pacifique (tradusă în limba română ca Baraj la Pacific, Editura pentru Literatură Universală, 1967)
  • 1953Les petits chevaux de Tarquinia (Caii pitici din Tarcvinia)
  • 1958Moderato cantabile
  • 1966Le Vice-Consul (Vice consulul)
  • 1967L'Amante anglaise (Amantul englez)
  • 1971L'Amour (Dragostea)
  • 1983La Maladie de la mort (Boala mortului)
  • 1984L'Amant (Amantul) – Premiul Goncourt pentru anul 1984

Scenarii de film[modificare | modificare sursă]

  • 1959 - Hiroshima, mon amour (Hiroshima, dragostea mea)
  • 1961 - Une aussi longue absence (O absență atât de lungă)
  • 1977 - Le Camion (Camionul)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Marguerite Duras", Gemeinsame Normdatei, accesat la 26 aprilie 2014 
  2. ^ a b "Marguerite Duras", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ "Marguerite Duras", Gemeinsame Normdatei, accesat la 11 decembrie 2014 
  4. ^ "Marguerite Duras", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014 
  5. ^ a b c The Feminist Companion to Literature in English, p. 320