Marguerite Duras
| Marguerite Duras | |
 |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Marguerite Germaine Marie Donnadieu  |
| Născută | [1][2] Saigon, Vietnam[3] |
| Decedată | (81 de ani)[1][2] Paris, Franța[4] |
| Înmormântată | Cimitirul Montparnasse |
| Căsătorită cu | Dionys Mascolo[*] Robert Antelme[*] () |
| Copii | Jean Mascolo[*] |
| Cetățenie | Franța |
| Ocupație | scriitoare regizor de film scenaristă editor[*] romancieră[*] dramaturgă autobiografă[*] jurnalistă poet lawyer[*] feminist[*] |
| Alte premii | |
| Premiul Goncourt (1984) Premiul Statului Austriac pentru literatură europeană (1989) |
|
| Prezență online | |
Modifică date / text  |
|
| Literatură franceză |
| Istoria literaturii franceze |
|
Medievală |
| Scriitori francezi |
|
Listă cronologică |
| Portal Franța |
| Portal Literatură |
Marguerite Duras, numele la naștere Marguerite Donnadieu, (n. 4 aprilie 1914, Gia Dinh, aproape de Saigon în fosta Indochina Franceză – d. 3 martie 1996, Paris) a fost o romancieră și regizoare de film franceză, care s-a născut în Vietnamul de azi, dar a trăit și a activat toată viața în Franța.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Marguerite Duras a revenit în Franța în 1927 unde, după ce a studiat matematica, științele politice și dreptul, a cunoscut o prodigioasă carieră de romancieră (fiind considerată a fi parte a așa numitului curent literar nouveau roman), scenaristă și cineastă. Ulterior, după ce a scris scenariul larg recunoscutului film a lui Alain Resnais Hiroshima, mon amour, a continuat alte două cariere, cea de realizatoare de scenarii de film și, ulterior, cea de regizor de film.
În 1943 îi apare primul roman: „Les impudents”, dar a devenit cunoscută în anii '50, mai ales după ce a scris scenariul filmului Hiroshima mon amour (realizat în 1959), în regia lui Alain Resnais). Biografia sa a fost extrem de spectaculoasă. A fost, printre altele secretar al Ministerului Coloniilor, membră a Rezistenței Franceze, a lucrat ca jurnalist pentru revista Observateur. În 1950, romanul „Un barrage contre le Pacifique” este nominalizat la Premiul Goncourt, pe care totuși îl ratează din cauză că simpatiza cu Partidul Comunist. Un alt roman, „Moderato cantabile” (1958), a fost ecranizat în regia lui Peter Brook, cu Jean-Paul Belmondo și Jeanne Moreau, care a primit la Cannes premiul pentru cea mai bună actriță. În 1984 primește Premiul Goncourt pentru romanul „Amantul”.
A publicat zeci de volume de romane și nuvele. Opera ei, în aparență statică, e populată de personaje care încearcă să scape de singurătate, găsind un sens vieții lor prin recursul la o dragoste absolută, la crimă sau la nebunie. A scris numeroase scenarii de film; scenariul filmului „Hiroshima mon amour”, regizat de Alain Resnais, a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu.
S-a stins din viață în 1996.
Romane[modificare | modificare sursă]
- 1943 - Les impudents, (Impudenții / Nerușinații)
- 1950 - Un barrage contre le Pacifique, (tradusă în limba română ca Baraj la Pacific, Editura pentru Literatură Universală, 1967)
- 1953 - Les petits chevaux de Tarquinia (Caii pitici din Tarcvinia)
- 1958 - Moderato cantabile
- 1966 - Le Vice-Consul (Vice-consulul)
- 1967 - L'Amante anglaise (Amantul englez)
- 1971 - L'Amour (Dragostea)
- 1983 - La Maladie de la mort (Boala mortului)
- 1984 - L'Amant (Amantul) - Premiul Goncourt pentru anul 1984
Scenarii de film[modificare | modificare sursă]
- 1959 - Hiroshima, mon amour (Hiroshima, dragostea mea)
- 1961 - Une aussi longue absence (O absență atât de lungă)
- 1977 - Le Camion (Camionul)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- fr Biografie
- Marguerite Duras pe Internet Movie Database
- en Marguerite Duras
- en Biografie
- ro Cărți
- ro Cinemagia
|
- ^ a b "Marguerite Duras", Gemeinsame Normdatei, accesat la 26 aprilie 2014
- ^ a b "Marguerite Duras", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015
- ^ "Marguerite Duras", Gemeinsame Normdatei, accesat la 11 decembrie 2014
- ^ "Marguerite Duras", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014
