André Schwarz-Bart

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
André Schwarz-Bart
Schwarz-Bart-67.jpg
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Metz, Lorraine, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Pointe-à-Pitre, Guadeloupe, Franța Modificați la Wikidata
Cauza decesului surgical complications[*][[surgical complications (cause of death)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Simone Schwarz-Bart[*][[Simone Schwarz-Bart (novelist, short story writer, memoirist)|​]] Modificați la Wikidata
Copii Jacques Schwarz-Bart[*][[Jacques Schwarz-Bart (muzician francez)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
romancier[*]
luptător în Rezistența Franceză[*] Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[2]  Modificați la Wikidata
Specie literarăroman  Modificați la Wikidata
Opere semnificative Le Dernier des Justes[*][[Le Dernier des Justes |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
Jerusalem Prize[*][[Jerusalem Prize (award)|​]]  Modificați la Wikidata

André Schwarz-Bart (n. ,[1] Metz, Lorraine, Franța – d. ,[3][4][5][6] Pointe-à-Pitre, Guadeloupe, Franța) a fost un scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1959 pentru romanul Le Dernier des justes.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Părinții lui Schwarz-Bart s-au mutat în Franța în 1924, cu câțiva ani înainte ca acesta să se nască. Prima sa limbă a fost idiș și a învățat să vorbească franceza pe stradă și în școala publică.[7] În 1941, părinții săi au fost deportați la Auschwitz. Curând după aceea, Schwarz-Bart, încă tânăr adolescent, s-a alăturat Rezistenței. Experiențele sale ca evreu din timpul războiului l-au determinat mai târziu să scrie romanul său cel mai important, relatând istoria evreiască prin ochii unui supraviețuitor rănit.

Și-a petrecut ultimii ani în Guadelupa, alături de soția sa, romanciera Simone Schwarz-Bart, ai cărei părinți erau originari din insulă. Cei doi au co-scris cartea Un plat de porc aux bananes vertes (1967). De asemenea, se sugerează că soția sa a colaborat cu el la La Mulâtresse Solitude.[8][9] Cei doi au primit Prix Carbet de la Caraïbe et du Tout-Monde în 2008 pentru întreaga lor operă literară.[10]

André Schwarz-Bart este cunoscut mai ales pentru romanul său Le Dernier des justes. Cartea, care urmărește povestea unei familii evreiești din timpul cruciadelor până la camerele de gaz din Auschwitz, i-a adus lui Schwarz-Bart Premiul Goncourt în 1959. A câștigat Premiul Ierusalim în 1967.

A murit în urma unor complicații survenite după o intervenție chirurgicală la inimă în 2006.

Unul dintre cei doi fii ai săi cu Simone este Jacques Schwarz-Bart, un important saxofonist de jazz.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • (1959) Le Dernier des Justes
  • (1967) Un plat de porc aux bananes vertes, împreună cu Simone Schwarz-Bart
  • (1972) La Mulâtresse Solitude
  • (1989) Hommage à la femme noire în colaborare cu Simone Schwarz-Bart
  • (2009) L'étoile du matin

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b André Schwarz-Bart, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Andre Schwarz-Bart, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b André Schwarz-Bart, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b André Schwarz-Bart, Find a Grave, accesat în  
  7. ^ Jean Daltroff, « André Schwarz-Bart et la ville de Metz », Les Cahiers lorrains, nr. 1-2, 2012, p. 68-81
  8. ^ Hunter (2002).
  9. ^ R. Z. Sheppard, "Books: Out of Africa", TIME, February 5, 1973.
  10. ^ Aude Désiré (). „Simone et André Schwarz-Bart, lauréats du prix Carbet”. Association Mamanthé. Arhivat din original la . Accesat în .