André Schwarz-Bart
| André Schwarz-Bart | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Metz, Franța |
| Decedat | (78 de ani)[2][3][4][5] Les Abymes, Guadeloupe, Franța |
| Cauza decesului | complicații chirurgicale[*] |
| Căsătorit cu | Simone Schwarz-Bart[*] |
| Copii | Jacques Schwarz-Bart[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | scriitor romancier[*] luptător în Rezistența Franceză[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[6][7] |
| Limbi | limba franceză |
| Specie literară | roman |
| Opere semnificative | Le Dernier des Justes[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Goncourt Jerusalem Prize[*] Ordre des Arts et des Lettres[*] |
Modifică date / text  | |
André Schwarz-Bart (n. , Metz, Franța – d. , Les Abymes, Guadeloupe, Franța) a fost un scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1959 pentru romanul Le Dernier des justes.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Părinții lui Schwarz-Bart s-au mutat în Franța în 1924, cu câțiva ani înainte ca acesta să se nască. Prima sa limbă a fost idiș și a învățat să vorbească franceza pe stradă și în școala publică.[8] În 1941, părinții săi au fost deportați la Auschwitz. Curând după aceea, Schwarz-Bart, încă tânăr adolescent, s-a alăturat Rezistenței. Experiențele sale ca evreu din timpul războiului l-au determinat mai târziu să scrie romanul său cel mai important, relatând istoria evreiască prin ochii unui supraviețuitor rănit.
Și-a petrecut ultimii ani în Guadelupa, alături de soția sa, romanciera Simone Schwarz-Bart, ai cărei părinți erau originari din insulă. Cei doi au co-scris cartea Un plat de porc aux bananes vertes (1967). De asemenea, se sugerează că soția sa a colaborat cu el la La Mulâtresse Solitude.[9][10] Cei doi au primit Prix Carbet de la Caraïbe et du Tout-Monde în 2008 pentru întreaga lor operă literară.[11]
André Schwarz-Bart este cunoscut mai ales pentru romanul său Le Dernier des justes. Cartea, care urmărește povestea unei familii evreiești din timpul cruciadelor până la camerele de gaz din Auschwitz, i-a adus lui Schwarz-Bart Premiul Goncourt în 1959. A câștigat Premiul Ierusalim în 1967.
A murit în urma unor complicații survenite după o intervenție chirurgicală la inimă în 2006.
Unul dintre cei doi fii ai săi cu Simone este Jacques Schwarz-Bart, un important saxofonist de jazz.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- (1959) Le Dernier des Justes
- (1967) Un plat de porc aux bananes vertes, împreună cu Simone Schwarz-Bart
- (1972) La Mulâtresse Solitude
- (1989) Hommage à la femme noire în colaborare cu Simone Schwarz-Bart
- (2009) L'étoile du matin
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Bibliothèque nationale de France, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Andre Schwarz-Bart, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b André Schwarz-Bart, SNAC, accesat în
- ^ a b André Schwarz-Bart, Find a Grave, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Jean Daltroff, « André Schwarz-Bart et la ville de Metz », Les Cahiers lorrains, nr. 1-2, 2012, p. 68-81
- ^ Hunter (2002).
- ^ R. Z. Sheppard, "Books: Out of Africa", TIME, February 5, 1973.
- ^ Aude Désiré (). „Simone et André Schwarz-Bart, lauréats du prix Carbet”. Association Mamanthé. Arhivat din original la . Accesat în .
