Sari la conținut

Jean Fayard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jean Fayard
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Seine, Franța[4] Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[4] Modificați la Wikidata
PărințiJoseph-Arthème Fayard[*][[Joseph-Arthème Fayard (editor francez)|]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriYvonne Fayard[*][[Yvonne Fayard (French table tennis player (1911–1992))|]]  Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieeditor[*]
jurnalist
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1][5] Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeMal d'amour[*][[Mal d'amour |]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
prix Louis-Barthou[*][[prix Louis-Barthou |]]  Modificați la Wikidata

Jean Fayard (n. , Paris, Seine, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un scriitor și jurnalist francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1931. A fost și directorul editurii Fayard.

Jean Fayard este nepotul fondatorului editurii Fayard și fratele mai mare al lui Yvonne Fayard.

În decembrie 1931, a câștigat Premiul Goncourt pentru romanul său Mal d'amour publicat de editura Fayard. Editat de propriul său tată, Joseph-Arthème Fayard, o personalitate influentă în lumea presei, acest premiu a stârnit o controversă: favoritul, Zbor de noapte scris de Antoine de Saint-Exupéry, a trebuit să se mulțumească cu premiul Fémina.[6]

La moartea tatălui său în 1936, Jean Fayard a preluat conducerea editurii familiei. În acel an a decis să vândă Je suis partout, un săptămânal fondat de tatăl său în 1930, redactorilor săi (inclusiv lui Charles Lesca).

În iulie 1940, a fost prezent la Londra și a participat la dezvoltarea primei publicații aparținând Franței libere, revista Quatorze Juillet, dar la sfârșitul lunii, s-a întors în Franța[7] și a lucrat din nou la editura sa, care a publicat revista Candide.[8] Soția sa Laure Fayard a murit în 1980, la vârsta de 76 de ani.

  • 1924: Deux ans à Oxford ?, F. Paillart
  • 1925: Dans l'ordre sensuel, À l'Enseigne de la Porte Étroite
  • 1925: Dans le monde où l'on s'abuse, Fayard
  • 1925: Journal d'un colonel, Éditions de la nouvelle revue française
  • 1926: Trois quarts de monde, Fayard
  • 1928: Oxford et Margaret, Fayard
  • 1928: Madeleine et Madeleine, Gallimard
  • 1928: Bruxelles, Émile-Paul frères
  • 1931: Mal d'amour, Fayard — Premiul Goncourt
  • 1932: Dialogue sur l'argent
  • 1933: Liebesleid, R. Piper
  • 1937: La Féerie de la rue, Grasset
  • 1941: Mes maitresses, Fayard
  • 1941: La Chasse aux rêves
  • 1945: Roman, Fayard
  • 1945: L'Allemagne sous le Croix de Lorraine
  • 1961: Le Cinéma à travers le monde
  • 1974: La Guerre intérieure, Stock
  • 1977: Je m'éloigne
  1. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Jean Fayard” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. 1 2 „Jean Fayard” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  3. 1 2 „Jean Fayard”. Fichier des personnes décédées mirror[*]. Wikidata Q100324112. Accesat în .
  4. 1 2 „Fichier des personnes décédées mirror”. Fichier des personnes décédées mirror[*]. Wikidata Q100324112. Accesat în .
  5. „Jean Fayard”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  6. Pascal Fouché (direction), Chronologie de l'édition française de 1900 à nos jours, moteur de recherche [« Jean Fayard »].
  7. PDF „Quatorze juillet” (PDF). par Jean-Louis Crémieux-Brilhac.
  8. Format:Lien archive sur le site des éditions Fayard.