Pier Paolo Pasolini
Pier Paolo Pasolini (n. , Bologna, Italia – d. , Roma, Lazio, Italia) a fost un intelectual italian de stânga, considerat a fi printre cei mai mari artiști și intelectuali italieni ai secolului al XX-lea. În cinematografie s-a remarcat inițial ca scenarist, iar ulterior a devenit un important regizor de film, recunoscut și premiat pe plan internațional. A fost, de asemenea, poet, scriitor și publicist.
Opera sa este caracterizată de analiza transformărilor societății italiene de după cel de-al Doilea Război Mondial, reprezentând o critică a burgheziei și a consumerismului. A scris romane despre săracii din Roma, devenind scenarist în 1950.[12] Filmele sale au stârnit controverse datorită subiectelor alese, ideilor puse în dezbatere și a raportării la sexualitate. Printre ele se numără Mama Roma (1962), Teorema (1968), Il Decameron (1970) și Salò o le 120 giornate di Sodoma (1975).
Pasolini a fost asasinat în 1975, în circumstanțe neclarificate complet până astăzi. A fost inclus în Canonul occidental al lui Harold Bloom, iar trei filme ale sale au fost selectate pentru conservare în proiectul 100 film italiani da salvare, inițiat în cadrul Festivalului de film de la Veneția.
Filmografie
[modificare | modificare sursă]Filme artistice
[modificare | modificare sursă]| An | Titlu | Adaptare după |
|---|---|---|
| 1961 | Accattone | Romanul lui Pasolini, Una vita violenta, publicat în 1959 |
| 1962 | Mama Roma | |
| 1964 | Evanghelia după Matei | Evanghelia după Matei |
| 1966 | Uccellacci e uccellini | |
| 1967 | Edipo re | Oedip rege de Sofocle |
| 1968 | Teorema | Romanul lui Pasolini, Teorema, publicat în același an |
| 1969 | Porcile | |
| 1969 | Medea | Medeea de Euripide |
| 1971 | Il Decameron | Decameronul de Giovanni Boccaccio |
| 1972 | I racconti di Canterbury | Povestirile din Canterbury de Geoffrey Chaucer |
| 1974 | Floarea celor o mie și una de nopți | O mie și una de nopți |
| 1975 | Salò o le 120 giornate di Sodoma | O sută douăzeci de zile ale Sodomei de Marchizul de Sade |
Filme documentare
[modificare | modificare sursă]- Mitinguri de amor (1964)[13]
- Sopralluoghi in Palestina per Il Vangelo secondo Matteo (1965)
- Appunti per un film sull'India (1968)
- Appunti per un romanzo dell'immondizia (1970)
- Appunti per un'Orestiade Africana (1970)
- Le mura di Sana'a (1971)
- 12 Dicembre (1972)
- Pasolini e la forma della città (1974)
Scrieri
[modificare | modificare sursă]Proză
[modificare | modificare sursă]- Ragazzi di vita (1955), traducere de Gabriela Lungu (2018), cu titlul Băieții străzii
- Una vita violenta (1959)
- Il sogno di una cosa (1962)
- Amado Mio—Atti Impuri (1982)
- Alì dagli occhi azzurri (1965)
- Teorema (1968)
- Petrolio (1992)
Poezii
- La meglio gioventù (1954)
- Le ceneri di Gramsci (1957)
- L'usignolo della chiesa cattolica (1958)
- La religione del mio tempo (1961)
- Poesia in forma di rosa (1964)
- Trasumanar e organizzar (1971)
- La nuova gioventù (1975)
Eseuri
- Passione e ideologia (1960)
- Canzoniere italiano, poesia popolare italiana (1960)
- Empirismo eretico (1972)
- Lettere luterane (1976)
- Le belle bandiere (1977)
- Descrizioni di descrizioni (1979)
- Il caos (1979)
- La pornografia è noiosa (1979)
- Scritti corsari (1975)
- Lettere (1940–1954) (1986)
Teatru
- Orgia (1968)
- Porcile (1968)
- Calderón (1973)
- Affabulazione (1977)
- Pilade (1977)
- Bestia da stile (1977)
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Пазолини Пьер Паоло (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Pier Paolo Pasolini” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 „Pier Paolo Pasolini” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517.
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „Archivio Storico Ricordi”. Wikidata Q3621644. Accesat în .
- ↑ Emmanuel Bénézit; Edmond-Henri Zeiger-Viallet; Jacques Busse (). Pier Paolo Pasolini (în engleză). Benezit Dictionary of Artists[*]. ISBN 978-0-19-977378-7. OCLC 662407525. OL 33251159M. Wikidata Q24255573. Accesat în .
- ↑ „Pier Paolo Pasolini” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056.
- ↑ „Pier Paolo Pasolini”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ↑ „Pier Paolo Pasolini”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- 1 2 3 https://en.kinorium.com/name/1595/awards/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Enciclopedia Universală Britanica. 12. Litera. . p. 11.
- ↑ Pasolini. „Love Meetings (Criterion Collection)”.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Pier Paolo Pasolini la Wikimedia Commons- Pier Paolo Pasolini la Internet Movie Database
- Interview with Jonas Mekas in Bomb Magazine Arhivat în , la Wayback Machine.
- Pasolini on Filmgalerie451 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Piers Paolo Pasolini
- "Pier Paolo Pasolini"
- BBC News Report on the Reopening of the Murder Case
- Guy Flatley: "The Atheist Who Was Obsessed with God" Arhivat în , la Wayback Machine., MovieCrazed
- Doug Ireland, "Restoring Pasolini", ZMag