Sari la conținut

Roger Ikor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Roger Ikor
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1][4][2] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3][5] Modificați la Wikidata
StudiiLycée Condorcet
lycée Louis-Pasteur de Neuilly-sur-Seine[*][[lycée Louis-Pasteur de Neuilly-sur-Seine (French High School in Neuilly-sur-Seine)|​]]
Opere semnificativeLes Eaux mêlées[*][[Les Eaux mêlées |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt  Modificați la Wikidata

Roger Ikor (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1955.

De origine evreiască,[6] a fost student și profesor de literatură la liceul Condorcet, precum și la liceul Pasteur din Neuilly-sur-Seine. În iunie 1940, a fost luat prizonier de război și a fost trimis la Oflag II-D în Pomerania, unde a realizat un ziar clandestin.[7] A fost colegul de clasă al lui Georges Pompidou în Khâne și cei doi bărbați au rămas întotdeauna în strânse relații. După război, a predat la Paris la liceul Charlemagne până în 1949, apoi la liceul Carnot.

Marcat de moartea, după opt luni de comă, a fiului său mai mic de 20 de ani, care, la 30 noiembrie 1979, se întorsese la casa tatălui său pentru a se spânzura după ce a aderat la dieta macrobiotică[8], a continuat până la moarte o luptă împotriva fenomenului sectar și în acest scop a fondat Centrul împotriva manipulării mentale (CCMM).

  • L'Insurrection ouvrière de juin 1848 ou la Première Commune - 1936
  • Saint-Just - 1937
  • À travers nos déserts - 1951
  • Les Grands Moyens - 1952
  • La Greffe de printemps - 1955
  • Les Eaux mêlées - Premiul Goncourt 1955
  • Mise au net (Pour une révolution de la discrétion) - 1957
  • Ciel ouvert - 1959
  • Le Semeur de vent - 1960
  • Les Murmures de la guerre. Roman. Éditions Albin Michel. 1961
  • La Pluie sur la mer - 1962
  • La Ceinture de ciel - 1964
  • Gloucq ou la toison d'Or - 1965
  • Les Poulains - 1966
  • Le Tourniquet des innocents - 1972, Éditions Albin Michel
  • Pour une fois écoute, mon enfant - 1975, Éditions Albin Michel Souvenirs de captivité.
  • Je porte plainte (1981), Éditions Albin Michel
  • Les Sectes, un mal de civilisation - 1983, Éditions Albin Michel
  • Ô soldats de quarante !… - 1986, Éditions Albin Michel
  • Les Fleurs du soir (1985), Éditions Albin Michel
  1. ^ a b Roger Ikor, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Roger Ikor, Munzinger Personen, accesat în  
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ Dictionnaire de la littérature française contemporaine, André Bourin et Jean Rousselot, Librairie Larousse, Paris, 1966 p. Parametri lipsă! (Format:P.)135.
  7. ^ Télé 7 jours nr. 1153 du 3 juillet 1982, page 59, article de Guy Verdot.
  8. ^ „Nos pères, ces héros”, Bibliobs, accesat în