Marie NDiaye

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Marie NDiaye
Marie NDiaye01.jpg
Marie NDiaye
Date personale
Născută (51 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Pithiviers, Franța[5] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuJean-Yves Cendrey[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturgă
scenaristă
romancieră[*]
scriitoare
scriitoare de literatură pentru copii[*]
autoare Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[6]  Modificați la Wikidata
StudiiLycée Lakanal[*]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeTrois Femmes puissantes[*]
Rosie Carpe[*]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
Prix Femina[*]
Prix SACD[*]
Premiul Nelly Sachs
Q2314672[*]
Europese Literatuurprijs[*]
OkayAfrica 100 Women[*][7]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Marie NDiaye (n. 4 iunie 1967, Pithiviers, Département Loiret), de asemenea și N'Diaye, este o scriitoare franceză.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Marie NDiaye este fiica unei mame franceze și a unui tată senegalez. Mama ei a fost profesoară. Tatăl ei a părăsit familia și la scurt timp Franța, pe când Marie era încă nou-născută. Marie a fost o foarte bună elevă; profesorul ei de franceză ea a vrut să o înscrie la Concours général. Ea a refuzat această ofertă, și s-a decis, spre École normale supérieure. Dorința ei de deveni un scriitor, a fost deja din timpul anilor de școală.

În anul 1985, ea a trimis primul ei român manuscris Jérôme Lindon, la editura prestigioasei Éditions du Mînuit. Editura, impresionată de stilul ei puternic, a acceptat manuscrisul. Romanul a apărut sub titlul Quant au riche avenir. Al doilea roman al ei, Comédie classique, a fost publicat în anul 1988 la POL; a fost urmat de alte romane. Ea a scris în 1999 Hilda, ceea ce a însemnat începutul activității sale că dramaturg. De atunci, Marie Ndiaye a mai scris patru piese de teatru, una împreună cu soțul ei, Jean-Yves Cendrey. Piesa de teatru Papa doit manger a avut premiera la Comédie-Française în 2003. A scris în 2009 împeună cu regizorul de film Claire Denis, scenariul pentru filmul White Material.

Împreună cu soțul ei și cei trei copii, Marie Ndiaye și-a schimbat de multe ori reședința de la o țară la altă, din Franța în Spania, și de acolo în Italia, în Țările de Jos și înapoi în Franța. După alegerea lui Nicolas Sarkozy, în funcția de președinte de stat, Marie Ndiaye locuiește împreună cu familia ei la Berlin. Pap NDiaye, istoric la École des Hautes Études en Sciences Sociales (EHESS) și fondator al Black studies, este fratele ei.

Premii[modificare | modificare sursă]

  • 1989 Stipendium Villa Medici
  • 2001 Premiul Femina pentru Rosie Carpe
  • 2009 Premiul Goncourt pentru Trois femmes puissantes
  • 2010 Jürgen Bansemer & Ute Nyssen Dramatiker Preis.[8]
  • 2010 Internationaler Literaturpreis – Haus der Kulturen der Welt impreuna cu Claudia Kalscheuer (traducatoare) pentru Drei starke Frauen
  • 2011 Spycher: premiul Leuk pentru Drei starke Frauen [9]
  • 2015 Premiul Nelly Sachs[10]

Opere[modificare | modificare sursă]

Teatru[modificare | modificare sursă]

  • Hilda* Editions de Minuit, 1999, ISBN 978-2-7073-1661-5
  • Rien d’humain
  • Toute vérité
  • Providence, premiera la Festivalul de la Geneva din 2001
  • Papa doit manger, premiera la Comédie Française în 2003

Romane si povestiri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marie NDiaye, SNAC, accesat în  
  2. ^ Marie NDIAYE, NooSFere, accesat în  
  3. ^ Marie NDiaye, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ Marie Ndiaye, FemBio, accesat în  
  5. ^ „Marie NDiaye”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ https://100women.okayafrica.com/literature-articles/2018/2/28/marie-ndiaye  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ http://www.nachtkritik.de/index.php?option=com_content&task=view&id=4178&Itemid=1
  9. ^ http://www.suhrkamp.de/news/spycher_literaturpreis_leuk_an_marie_ndiaye_1701.html
  10. ^ Nelly-Sachs-Preis für Marie Ndiaye. In: Börsenblatt. 2015-09-08. Actualizat la 2015-09-08.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Raphaëlle Rérolle: Libre d'écrire. Le Monde, 4 noiembrie 2009, p. 20

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marie NDiaye