Marie NDiaye
| Marie NDiaye | |
Marie NDiaye (septembrie 2025) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (59 de ani)[1][2][3][4] Pithiviers, Centre-Val de Loire, Franța[5] |
| Frați și surori | Pap Ndiaye[*] |
| Cetățenie | |
| Ocupație | dramaturgă scenaristă romancieră[*] scriitoare scriitoare de literatură pentru copii[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[6] |
| Studii | lycée Lakanal[*] collège Évariste-Galois de Bourg-la-Reine[*] |
| Opere semnificative | Trois Femmes puissantes[*] Rosie Carpe[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Goncourt prix Femina[*] prix SACD[*] Premiul Nelly Sachs Spycher: Literaturpreis Leuk[*] Europese Literatuurprijs[*][7] OkayAfrica 100 Women[*][8] Premiul Statului Austriac pentru literatură europeană[9] grand prix du théâtre de l'Académie française[*][10] prix Marguerite-Yourcenar[*][11] grand prix de l'héroïne Madame Figaro du roman[*][12] Q137593931[*][13] |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Marie NDiaye (n. , Pithiviers, Centre-Val de Loire, Franța), de asemenea și N'Diaye, este o scriitoare franceză.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Marie NDiaye este fiica unei mame franceze și a unui tată senegalez. Mama ei a fost profesoară. Tatăl ei a părăsit familia și la scurt timp Franța, pe când Marie era încă nou-născută. Marie a fost o foarte bună elevă; profesorul ei de franceză a vrut să o înscrie la Concours général. Ea a refuzat această ofertă, și s-a ]nscris la École normale supérieure. Dorința ei de deveni un scriitor, a fost deja din timpul anilor de școală.
În anul 1985, ea a trimis primul manuscris al romanului său, Jérôme Lindon, la editura prestigioasei Éditions du Minuit. Editura, impresionată de stilul ei puternic, a acceptat manuscrisul. Romanul a apărut sub titlul Quant au riche avenir. Al doilea roman al ei, Comédie classique, a fost publicat în anul 1988 la POL; a fost urmat de alte romane. Ea a scris în 1999 Hilda, ceea ce a însemnat începutul activității sale că dramaturg. De atunci, Marie Ndiaye a mai scris patru piese de teatru, una împreună cu soțul ei, Jean-Yves Cendrey. Piesa de teatru Papa doit manger a avut premiera la Comédie-Française în 2003. A scris în 2009 împreună cu regizorul de film Claire Denis, scenariul pentru filmul White Material.
Împreună cu soțul ei și cei trei copii, Marie Ndiaye și-a schimbat de multe ori reședința de la o țară la altă, din Franța în Spania, și de acolo în Italia, în Țările de Jos și înapoi în Franța. După alegerea lui Nicolas Sarkozy, în funcția de președinte de stat, Marie Ndiaye locuiește împreună cu familia ei la Berlin. Pap NDiaye, istoric la École des Hautes Études en Sciences Sociales (EHESS) și fondator al Black studies, este fratele ei.
Premii
[modificare | modificare sursă]- 1989 Stipendium Villa Medici
- 2001 Premiul Femina pentru Rosie Carpe
- 2009 Premiul Goncourt pentru Trois femmes puissantes
- 2010 Jürgen Bansemer & Ute Nyssen Dramatiker Preis.[14]
- 2010 Internationaler Literaturpreis – Haus der Kulturen der Welt impreuna cu Claudia Kalscheuer (traducatoare) pentru Drei starke Frauen
- 2011 Spycher: premiul Leuk pentru Drei starke Frauen [15]
- 2015 Premiul Nelly Sachs[16]
Opere
[modificare | modificare sursă]Teatru
[modificare | modificare sursă]- Hilda* Editions de Minuit, 1999, ISBN 978-2-7073-1661-5
- Rien d’humain
- Toute vérité
- Providence, premiera la Festivalul de la Geneva din 2001
- Papa doit manger, premiera la Comédie Française în 2003
Romane si povestiri
[modificare | modificare sursă]- Quant au riche avenir, Editions de Minuit, 1985, ISBN 978-2-7073-1018-7
- Comédie Classique. POL, Paris 1987, ISBN 978-2-86744-082-3
- La femme changée en bûche, Editions de Minuit, 1989, ISBN 978-2-7073-1285-3
- En famille. Editions de Minuit, Paris 1991, ISBN 978-2-7073-1367-6
- Un temps de saison, Editions de Minuit, 1994, ISBN 978-2-7073-1474-1
- La Sorcière, Editions de Minuit, 1996, ISBN 978-2-7073-1569-4
- Rosie Carpe, Editions de Minuit, 2001, ISBN 978-2-7073-1740-7
- Tous mes amis Erzählungen, Ed. Minuit, 2004, ISBN 978-2-7073-1859-6
- Autoportrait en vert, Mercure de France, 2005, ISBN 978-2-7152-2481-0
- Mon cœur à l’étroit, Gallimard, 2007, ISBN 978-2-07-077457-9
- Trois femmes puissantes, Gallimard, 2009, ISBN 978-2-07-078654-1
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Marie NDiaye” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ „Marie NDIAYE” (în franceză). NooSFere. Wikidata Q3343389. Accesat în .
- ↑ „Marie NDiaye” (în engleză). Internet Speculative Fiction Database. Wikidata Q2629164. Accesat în .
- ↑ „Marie Ndiaye” (în germană). FemBio-Datenbank[*]. Wikidata Q61356138. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Marie NDiaye” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Dutch Heights”. Wikidata Q126083874. Accesat în .
- ↑ https://100women.okayafrica.com/literature-articles/2018/2/28/marie-ndiaye. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://orf.at/stories/3310504/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.academie-francaise.fr/prix-du-theatre. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.livreshebdo.fr/article/le-prix-marguerite-youcernar-2020-pour-marie-ndiaye. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.lefigaro.fr/livres/2013/06/26/03005-20130626ARTFIG00362--madame-figaro-decerne-son-grand-prix-de-l-heroine.php. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://web.archive.org/web/20181212052058/http://www.arte-mare.corsica/le-palmares/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ nachtkritik.de, www.nachtkritik.de
- ↑ Spycher: Literaturpreis Leuk an Marie NDiaye . Nachricht auf suhrkamp.de (în germană), Suhrkamp Verlag
- ↑ Nelly-Sachs-Preis für Marie Ndiaye. In: Börsenblatt. 2015-09-08. Actualizat la 2015-09-08.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Raphaëlle Rérolle: Libre d'écrire. Le Monde, 4 noiembrie 2009, p. 20
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- de Marie NDiaye în Catalogul Bibliotecii Naționale a Germaniei
- Marie NDiaye la Internet Movie Database
