André Savignon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
André Savignon
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Tarbes, Midi-Pyrénées, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Londra, Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière marin du Rosais[*][[cimetière marin du Rosais (cemetery located in Ille-et-Vilaine, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pneumonie) Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scriitor
prozator[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1][2] Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeFilles de la pluie[*][[Filles de la pluie |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
Premiul Goncourt  Modificați la Wikidata

André Savignon (n. , Tarbes, Midi-Pyrénées, Franța – d. , Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost un jurnalist și scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1912.

Biografie[modificare | modificare sursă]

André Savignon s-a născut în Tarbes, în casa lui Louise Esparbès de Lussan.

A realizat numeroase călătorii în Anglia la Plymouth, în special din 1908 până în 1914. După armistițiul din 1918, s-a stabilit la Saint-Malo. A fost trimis de mai multe ori în Anglia de ziarele pentru care lucra, aflându-se acolo și fiind nevoit să rămână acolo când a izbucnit al Doilea Război Mondial.

Ca scriitor, a câștigat Premiul Goncourt în 1912 pentru romanul său Filles de la forêt, publicat de Éditions Grasset. A obținut acest premiu cu șase voturi împotriva a cinci date lui Julien Benda.

S-a căsătorit cu Marie-Josèphe Monzelun la 29 iulie 1902 la Paris, apoi cu Berthe Desgranges la 27 septembrie 1919 la Ambérac. Nu a avut descendenți. Este un Cavaler al Legiunii de Onoare.

La 10 ianuarie 1947, a murit în spitalul francez din Londra din cauza pneumoniei. Este înmormântat în micul cimitir marin din Rosais, pe malul fluviului Rance din Saint-Servan.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Les Vigies des mers, Fayard, 1908
  • Filles de la pluie, Grasset, 1912 (Prix Goncourt 1912); rééd. Le Livre Moderne Illustré, ill. de Gustave Alaux, 1924.
  • Une femme dans chaque port, Flammarion, 1918
  • Le Secret des eaux, Calmann-Lévy, 1923
  • La Tristesse d’Elsie, Calmann-Lévy, 1924
  • La Dame de la "Sainte-Alice", Calmann-Lévy, 1926
  • Tous les trois, Calmann-Lévy, 1928
  • Saint-Malo, nid de Corsaire, La Renaissance du Livre, 1931
  • Au petit bateau, La Renaissance du Livre, 1932
  • Occupation, Édition de France, 1938
  • Le Feu du ciel, Plymouth 1940-1941, Le Cercle d’or, 1984
  • Dans ma prison de Londres (1939-1946), Ketel, 1962

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în