Jacques Laurent

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jacques Laurent
Date personale
Născut[1][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][3][5][6] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière ancien d'Asnières-sur-Seine[*][[cimetière ancien d'Asnières-sur-Seine (cemetery located in Hauts-de-Seine, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
jurnalist
romancier[*]
scenarist
eseist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3][7] Modificați la Wikidata
PseudonimGilles Bargy, Jacques Laurent-Cély, Laurent Labattut, Gonzague de Pont-Royal, Marc de Saint-Palais, Cécil Saint-Laurent[2]  Modificați la Wikidata
Partid politicAction française  Modificați la Wikidata
StudiiLycée Condorcet
Mișcare/curent literarHussards[*][[Hussards (French literary movement in the 1950s)|​]]  Modificați la Wikidata
PatronajDéfense de l'Occident[*][[Défense de l'Occident (fascist French magazine)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeLes Bêtises[*][[Les Bêtises |​]]
Q18214461[*]
Q96759639[*]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
prix Prince-Pierre-de-Monaco[*][[prix Prince-Pierre-de-Monaco (multi-award by the Prince Pierre Foundation)|​]]
prix du Quai des Orfèvres[*][[prix du Quai des Orfèvres (French literary award)|​]]
grand prix de littérature de l'Académie française[*][[grand prix de littérature de l'Académie française |​]]  Modificați la Wikidata

Jacques Laurent (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un jurnalist, eseist și scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1971 pentru romanul Les Bêtises.

Laurent a fost ales în Academia Franceză în 1986.

Laurent a aparținut grupului literar Les Hussards și este cunoscut ca un prolific romancier istoric, eseist și scenarist sub numele de Cecil Saint-Laurent. Filmul Lola Montès din 1955, regizat de Max Ophüls, s-a bazat pe romanul său istoric despre viața Lolei Montez. A scris pentru Jean Aurel documentarul despre primul război mondial 14-18 nominalizat la Oscar. De asemenea, a regizat filmul Quarante-huit heures d'amour (1969).

Un alt roman remarcabil al lui Saint-Laurent a fost Caroline chérie (scrisă în 1947), o carte puternică a cărei acțiune se petrece în primele zile ale Revoluției Franceze. Și acesta a devenit un film. Regizat de Richard Pottier, filmul a fost lansat în Franța în 1951, având-o în rolul principal pe Martine Carol. Saint-Laurent a fost unul dintre scenariștii filmului.

„Les Passagers pour Alger” din 1961 a fost un thriller contemporan, plasat pe fundalul războiului algerian de atunci, și ca multe dintre cărțile sale scrise din punctul de vedere al unei femei tinere aventuriere.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Ca Jacques Laurent
  • 1947 : La Mort à boire, roman (Éd. Jean Froissart)
  • 1948 : Les Corps tranquilles, roman (Éd. Jean Froissart)
  • 1951 : Paul et Jean-Paul, eseu (Grasset)
  • 1954 : Le Petit Canard, roman (Grasset)
  • 1964 : Mauriac sous de Gaulle, eseu (La Table ronde)
  • 1965 : Année 40, eseu (cu Gabriel Jeantet) (La Table ronde)
  • 1966 : La Fin de Lamiel, eseu (Julliard)
  • 1967 : Au contraire, eseu (La Table ronde)
  • 1968 : Choses vues au Viêt Nam, eseu (La Table ronde)
  • 1969 : Lettre ouverte aux étudiants, eseu (Albin Michel)
  • 1971 : Les Bêtises, roman (Prix Goncourt, 1971) (Grasset)
  • 1972 : Neuf perles de culture, eseu (cu Claude Martine) (Gallimard)
  • 1976 : Histoire égoïste, eseu (La Table ronde)
  • 1979 : Le Nu vêtu et dévêtu, eseu (Gallimard)
  • 1980 : Roman du roman, eseu (Gallimard)
  • 1981 : Les Sous-Ensembles flous, roman (Grasset)
  • 1982 : Les Dimanches de Mademoiselle Beaunon, roman (Grasset)
  • 1984 : Stendhal comme Stendhal, eseu (Grasset)
  • 1986 : Le Dormeur debout, roman (Gallimard)
  • 1988 : Le Français en cage, eseu, (Grasset)
  • 1990 : Le Miroir aux tiroirs (Grasset)
  • 1994 : Du mensonge, eseu (Plon)
  • 1994 : L'Inconnu du temps qui passe (Grasset)
  • 1997 : Moments particuliers (Grasset)
  • 1999 : L'Esprit des lettres (Éditions de Fallois)
  • 2000 : Ja et la Fin de tout (Grasset)
Ca J.C Laurent
  • 1950 : Ne touchez pas à la hache!, roman polițist (S.C.E.L / Éditions Je sers no. 1 de la Collection Œdipe)
Ca Cecil Saint-Laurent
  • 1947 : Caroline chérie
  • 1949 : Captain Steel
  • 1950 : Le Fils de Caroline chérie
  • 1951 : Les Caprices de Caroline
  • 1952 : À bouche que veux-tu (Flammarion)
  • 1953 : Sophie et le crime
  • 1953 : Lucrèce Borgia
  • 1954 : Mata Hari's Daughter
  • 1954 : Une sacrée salade
  • 1955 : Frou-Frou
  • 1957 : Prénom Clotilde
  • 1958 : L'Algérie quand on y est
  • 1961 : Les Agités d'Alger
  • 1961 : Les Passagers pour Alger
  • 1963-1967 : Hortense 1914-18
  • 1969 : Les Petites Filles et les Guerriers
  • 1970 : La Communarde
  • 1972 : Lola Montes
  • 1975 : La Bourgeoise
  • 1978 : La Mutante
  • 1986 : L'Erreur
  • 1986 : Histoire imprévue des dessous féminins (Herscher)
Ca Albéric Varenne
  • 1948 : Quand la France occupait l'Europe (éditions le Portulan)
Alte pseudonime
Laurent Labattut, Gilles Bargy, Dupont de Mena, Luc d’Ébreuil, Roland de Jarnèze, Alain Nazelle, Jean Parquin, Gonzague de Pont-Royal, Marc de Saint-Palais, Alain de Sudy, Edgar Vuymont.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Jacques Laurent”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ a b c d e Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Jacques Laurent, GeneaStar 
  5. ^ a b Jacques Laurent, Gran Enciclopèdia Catalana 
  6. ^ a b Jacques LAURENT, Le Delarge 
  7. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Source BnF