Jacques Laurent
| Jacques Laurent | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] Paris, Seine, Franța[5] |
| Decedat | (81 de ani)[1][2][6][7] Paris, Franța[5] |
| Înmormântat | cimetière ancien d'Asnières-sur-Seine[*] |
| Cauza decesului | sinucidere |
| Părinți | Jean François Jacques Laurent-Cély[*][10] Louise Henriette Deloncle[*] |
| Cetățenie | |
| Ocupație | scriitor jurnalist romancier[*] scenarist eseist scenarist[*] actor de film regizor de film |
| Limbi vorbite | limba franceză[2][11] |
| Pseudonim | Gilles Bargy, Jacques Laurent-Cély, Laurent Labattut, Gonzague de Pont-Royal, Marc de Saint-Palais , Cécil Saint-Laurent[8] |
| Partid politic | Action française |
| Studii | Lycée Condorcet |
| Mișcare/curent literar | Hussards[*] |
| Patronaj | Défense de l'Occident[*] |
| Opere semnificative | Les Bêtises[*] Q18214461[*] Q96759639[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Goncourt prix Prince-Pierre-de-Monaco[*] Prix du Quai des Orfèvres[*] grand prix de littérature de l'Académie française[*] prix Honneur et Patrie[*][9] |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Jacques Laurent (n. , Paris, Seine, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un jurnalist, eseist și scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1971 pentru romanul Les Bêtises.
Laurent a fost ales în Academia Franceză în 1986.
Laurent a aparținut grupului literar Les Hussards și este cunoscut ca un prolific romancier istoric, eseist și scenarist sub numele de Cecil Saint-Laurent. Filmul Lola Montès din 1955, regizat de Max Ophüls, s-a bazat pe romanul său istoric despre viața Lolei Montez. A scris pentru Jean Aurel documentarul despre primul război mondial 14-18 nominalizat la Oscar. De asemenea, a regizat filmul Quarante-huit heures d'amour (1969).
Un alt roman remarcabil al lui Saint-Laurent a fost Caroline chérie (scrisă în 1947), o carte puternică a cărei acțiune se petrece în primele zile ale Revoluției Franceze. Și acesta a devenit un film. Regizat de Richard Pottier, filmul a fost lansat în Franța în 1951, având-o în rolul principal pe Martine Carol. Saint-Laurent a fost unul dintre scenariștii filmului.
„Les Passagers pour Alger” din 1961 a fost un thriller contemporan, plasat pe fundalul războiului algerian de atunci, și ca multe dintre cărțile sale scrise din punctul de vedere al unei femei tinere aventuriere.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ca Jacques Laurent
- 1947 : La Mort à boire, roman (Éd. Jean Froissart)
- 1948 : Les Corps tranquilles, roman (Éd. Jean Froissart)
- 1951 : Paul et Jean-Paul, eseu (Grasset)
- 1954 : Le Petit Canard, roman (Grasset)
- 1964 : Mauriac sous de Gaulle, eseu (La Table ronde)
- 1965 : Année 40, eseu (cu Gabriel Jeantet) (La Table ronde)
- 1966 : La Fin de Lamiel, eseu (Julliard)
- 1967 : Au contraire, eseu (La Table ronde)
- 1968 : Choses vues au Viêt Nam, eseu (La Table ronde)
- 1969 : Lettre ouverte aux étudiants, eseu (Albin Michel)
- 1971 : Les Bêtises, roman (Prix Goncourt, 1971) (Grasset)
- 1972 : Neuf perles de culture, eseu (cu Claude Martine) (Gallimard)
- 1976 : Histoire égoïste, eseu (La Table ronde)
- 1979 : Le Nu vêtu et dévêtu, eseu (Gallimard)
- 1980 : Roman du roman, eseu (Gallimard)
- 1981 : Les Sous-Ensembles flous, roman (Grasset)
- 1982 : Les Dimanches de Mademoiselle Beaunon, roman (Grasset)
- 1984 : Stendhal comme Stendhal, eseu (Grasset)
- 1986 : Le Dormeur debout, roman (Gallimard)
- 1988 : Le Français en cage, eseu, (Grasset)
- 1990 : Le Miroir aux tiroirs (Grasset)
- 1994 : Du mensonge, eseu (Plon)
- 1994 : L'Inconnu du temps qui passe (Grasset)
- 1997 : Moments particuliers (Grasset)
- 1999 : L'Esprit des lettres (Éditions de Fallois)
- 2000 : Ja et la Fin de tout (Grasset)
- Ca J.C Laurent
- 1950 : Ne touchez pas à la hache!, roman polițist (S.C.E.L / Éditions Je sers no. 1 de la Collection Œdipe)
- Ca Cecil Saint-Laurent
- 1947 : Caroline chérie
- 1949 : Captain Steel
- 1950 : Le Fils de Caroline chérie
- 1951 : Les Caprices de Caroline
- 1952 : À bouche que veux-tu (Flammarion)
- 1953 : Sophie et le crime
- 1953 : Lucrèce Borgia
- 1954 : Mata Hari's Daughter
- 1954 : Une sacrée salade
- 1955 : Frou-Frou
- 1957 : Prénom Clotilde
- 1958 : L'Algérie quand on y est
- 1961 : Les Agités d'Alger
- 1961 : Les Passagers pour Alger
- 1963-1967 : Hortense 1914-18
- 1969 : Les Petites Filles et les Guerriers
- 1970 : La Communarde
- 1972 : Lola Montes
- 1975 : La Bourgeoise
- 1978 : La Mutante
- 1986 : L'Erreur
- 1986 : Histoire imprévue des dessous féminins (Herscher)
- Ca Albéric Varenne
- 1948 : Quand la France occupait l'Europe (éditions le Portulan)
- Alte pseudonime
- Laurent Labattut, Gilles Bargy, Dupont de Mena, Luc d’Ébreuil, Roland de Jarnèze, Alain Nazelle, Jean Parquin, Gonzague de Pont-Royal, Marc de Saint-Palais, Alain de Sudy, Edgar Vuymont.[12]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Jacques Laurent” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
- ^ a b c Bibliothèque nationale de France. „Jacques Laurent” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ „Jacques Laurent”. GeneaStar[*]. Wikidata Q98769076.
- ^ „Jacques Laurent”. Fichier des personnes décédées mirror[*].
- ^ a b „Fichier des personnes décédées ID (matchID): R85jTXhFoiFE”. Fichier des personnes décédées mirror[*].
- ^ „Jacques Laurent” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana[*]. Wikidata Q2664168.
- ^ Jean-Pierre Delarge (). Jacques LAURENT (în franceză). Paris: Le Delarge[*]. ISBN 2-7000-3055-9. LCCN 2001377249. OCLC 301671921. OL 12518095M. Wikidata Q20056651.
- ^ „Jacques Laurent”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ^ https://web.archive.org/web/20140131192841/http://smlh.fr/les-laureats-depuis-2004. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://gw.geneanet.org/bourelly?lang=fr&n=laurent+cely&p=jean+francois+jacques. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Jacques Laurent”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ^ Source BnF