Michel Houellebecq

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Michel Houellebecq
2008.06.09. Michel Houellebecq Fot Mariusz Kubik 01.jpg
Michel Houellebecq
Date personale
Nume la naștere Michel Thomas Modificați la Wikidata
Născut (61 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Saint-Pierre, Franța[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[3][4] Modificați la Wikidata
Ocupație poet
regizor de film
textier
eseist[*]
romancier[*]
scenarist
actor
scriitor
scriitor de science fiction[*] Modificați la Wikidata
Limbi limba franceză[5]  Modificați la Wikidata
Studii Lycée Chaptal[*]
Institut National Agronomique Paris-Grignon[*]
Louis Lumière College[*]  Modificați la Wikidata
Opere semnificative La carte et le territoire[*]
Extension du domaine de la lutte[*]
Les Particules élémentaires[*]
La Possibilité d'une île[*]
Plateforme[*]
Soumission  Modificați la Wikidata
Note
Premii International IMPAC Dublin Literary Award[*]
Premiul Goncourt
Prix Interallié[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Michel Houellebecq, Varșovia, 9 iunie 2008
Literatură franceză

După categorie

Istoria literaturii franceze

Medievală
Secolul XVI - Secolul XVII
Secolul XVIII - Secolul XIX
Secolul XX - Contemporană

Scriitori francezi

Listă cronologică
Scriitori după categorie
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Scriitori de povestiri scurte

Portal Franța
Portal Literatură

Michel Houellebecq (pronunție: [miʃɛl wɛlˈbɛk]); n. 26 februarie 1958) este un scriitor francez contemporan.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Michel Houellebecq s-a născut cu numele Michel Thomas în 1958 (după unele surse, în 1956), la Réunion, teritoriu francez „de dincolo de mări” în care mama sa, medic anestezist, a fost detașată cu serviciul vreme de câțiva ani. Mama și tatăl său (ghid montan) se dezinteresează repede de băiatul lor, trimițându-l mai întâi în Algeria, la bunicii materni, unde rămâne până la vârsta de 6 ani. Este încredințat apoi bunicii paterne, Henriette Houellebecq, al cărei nume avea să-l adopte ca pseudonim literar. Urmează liceul și apoi cursurile Institutului agronomic Paris-Grignon, devenind mai apoi elev la Colegiul de cinematografie, École nationale supérieure Louis Lumière. Începe o perioadă dificilă a vieții sale, în care va cunoaște șomajul, căsătoria, nașterea unui copil și divorțul de prima soție, iar apoi o depresie nervoasă urmată de câteva scurte internări în sanatorii de odihnă. Publicate în 1991, primele lui poeme trec neobservate. Ansamblul tematic al cărților sale este însă deja conturat: singurătatea existențială, iubirea, declinul civilizației occidentale, necesitatea schimbării omului.

Primul său roman, Extinderea domeniului luptei, este remarcat în revistele literare, transformându-l pe Houellebecq în capul de filă al unei generații literare axată tematic pe descrierea mizeriei sufletești a omului contemporan. Cu romanul următor, Particulele elementare (1998), scriitorul cunoaște o celebritate imediată, urmând ca la apariția romanului "Platforma" (2001) faima sa mondială să fie una fără precedent în ultimele decenii pentru un scriitor francez, aducându-i oferte de traducere din peste treizeci de țări.

În urma unui interviu acordat în 2001 revistei Lire (vezi „Legături externe”), în care afirma că "religia cea mai tâmpită este totuși islamul", scriitorul este acționat în judecată de liderii comunității musulmane din Franța. Procesul provoacă un imens scandal, în favoarea lui Houellebecq venind să depună mărturie, printre alții, Philippe Sollers și Fernando Arrabal. Scriitorul este achitat, în sentință specificându-se faptul că o critică a doctrinelor religioase este un drept, și că nu este vorba de un "rasism anti-musulman" în afirmațiile sale, așa cum pretinsese acuzarea. După aceasta, Houellebecq se retrage pentru câțiva ani în Irlanda pentru a-și scrie în liniște cărțile. Actualmente, după un sejur prelungit în Spania, Michel Houellebecq locuiește Irlanda, manifestându-și însă, într-un interviu recent, intenția de a reveni în Franța.

"Transferul" lui Michel Houellebecq, în vara lui 2005, de la editura Flammarion la Fayard, pe un contract care s-ar ridica la o sumă exorbitantă (într-un recent interviu radiofonic cu realizatorul Marc-Olivier Fogiel, Houellebecq a confirmat că aceasta a fost de 1 milion de euro), și apoi apariția la această din urmă editură a romanului Posibilitatea unei insule (31 august 2005) a adus numai în Franța, în prima săptămână, vânzări de 200.000 de exemplare. Romanul, lansat simultan în Franța, Germania, Italia și Spania, s-a aflat pe lista finală de nominalizări a premiului Goncourt și a fost recompensat cu premiul Interallié pe anul 2005.

Alături de Bernard-Henri Lévy, Michel Houellebecq publică în octombrie 2008 un volum de corespondență, Ennemis publics („Inamici publici”), apărut la editurile Flammarion și Grasset, reunind un schimb de scrisori, pe teme variate, derulat pe parcursul a șase luni. Volumul are un prim tiraj de 130.000 de exemplare și este considerat în Franța revelația toamnei editoriale.

Considerat de unii cel mai mare scriitor francez în viață, Michel Houellebecq este astăzi unul dintre cei mai citiți autori din întreaga lume. Presărată cu numeroase elemente de scandal, opera lui Houellebecq apare ca o reflecție critică lucidă asupra destinului umanității, reprezentativă pentru sentimentul de solitudine și derută al omului contemporan după moartea ideologiilor și apariția noilor provocări ale științei.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

  • „Prix Novembre” pentru romanul Les Particules élémentaires (1998)
  • „International IMPAC Dublin Literary Award” (2002) pentru romanul Les Particules élémentaires (împreună cu traducătorul în engleză Frank Wynne)
  • „Premiul Interallié” pentru romanul La Possibilité d'une Île (2005)
  • Premiul Goncourt” pentru romanul La Carte et le Territoire (2010)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

(cu aldine, lucrările traduse în România)

  • Contre le monde, contre la vie, eseu despre Lovecraft, Éditions du Rocher, 1991
  • Rester vivant, méthode, ed. La Différence, 1991)
  • La Poursuite du bonheur, poeme, ed. La Différence, 1992
  • Extension du domaine de la lutte (Extinderea domeniului luptei), roman, ed. Maurice Nadeau. 1994
  • Le Sens du combat, poezii, ed. Flammarion, 1996
  • Interventions, culegere de eseuri, ed. Flammarion 1998
  • Les Particules élémentaires (Particulele elementare), roman (premiul Novembre), ed. Flammarion, 1998
  • Renaissance, poezii, ed. Flammarion, 1999
  • Lanzarote, ed. Flammarion 2000
  • Plateforme (Platforma), roman, ed. Flammarion 2001
  • La Possibilité d'une Île (Posibilitatea unei insule), roman, ed. Fayard 2005
  • Ennemis publics (Inamici publici), coautor Bernard-Henri Lévy, corespondență, ed. Flammarion & Grasset, 2008.
  • La carte et le territoire, roman, ed. Flammarion, 2010.[6]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Internet Movie Database 
  2. ^ "Michel Houellebecq", Gemeinsame Normdatei, accesat la 11 decembrie 2014 
  3. ^ http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-11728044  Missing or empty |title= (ajutor)
  4. ^ http://www.nytimes.com/2006/07/09/fashion/09vows.html  Missing or empty |title= (ajutor)
  5. ^ "Michel Houellebecq", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12249911x, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)
  6. ^ Pornograful, fascistul, rasistul, misoginul Houellebecq, 12 august 2010, Gabriela Lupu, România liberă, accesat la 3 februarie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Michel Houellebecq