Amin Maalouf
.svg){kind=small}
Amin Maalouf (n. ,[1][2][3][11] Beirut, Liban[12]) este un romancier libanez de limbă franceză supranumit "Domnul Orient" în țara sa de adopție, Franța. Este un romancier prolific și larg apreciat, fiind tradus în peste douăzeci de limbi.
Amin Maalouf debutează în 1983 cu eseul Cruciadele văzute de arabi, urmat de Leon Africanul (1986) și de Samarcand, în 1988, pentru care i se va decerna Prix des Maisons de la Presse.
Ulterior, scriitura sa cunoaște alte dimensiuni, urmând o serie de romane foarte bine primite de public și critică, Grădinile luminii (în 1991), Primul secol de după Beatrice (1992), Stânca lui Tanios (1993, distins cu prestigiosul Premiu Goncourt), Scările Levantului (1996), Identitățile ucigașe (1998), Periplul lui Baldassare (2000, încununat cu Premiul Jacques Audiberti-Ville d’Antibes).
În România, la Editura Polirom au apărut, într-o serie de autor, romanele Periplul lui Baldassare și Stânca lui Tanios (ambele în 2004).
Cărți traduse în limba română[modificare | modificare sursă]
- Cruciadele văzute de arabi, trad. Marian Tiu, Ed. Tritonic, 2007
- Leon Africanul, trad. Ileana Cantuniari, Ed. Polirom, 2006 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Samarkand, trad. Florin Sicoe, Ed. Polirom, 2006 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Scările Levantului, trad. Daniel Nicolescu, Ed. Polirom, 2006 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Grădinile luminii, trad. Ileana Cantuniari, Ed. Polirom, 2005 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Periplul lui Baldassare, trad. Ileana Cantuniari, Ed. Polirom, 2004 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Stînca lui Tanios, trad. Ileana Cantuniari, Ed. Polirom, 2004
- Primul secol de după Beatrice, trad. Guliano Sfichi, Ed. Polirom, 2004 Arhivat în , la Wayback Machine.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Amin MAALOUF, NooSFere, accesat în
- ^ a b Amin Maalouf, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
- ^ a b Amin Maalouf, Discogs, accesat în
- ^ Journal officiel de la République française. Document administratif, , p. 10480, accesat în
- ^ Journal officiel de la République française. Document administratif, , p. 19407, accesat în
- ^ https://www.fpa.es/es/premios-princesa-de-asturias/premiados/2010-amin-maalouf.html?especifica=0#:~:text=Amin%20Maalouf%20Premio%20Pr%C3%ADncipe%20de,simb%C3%B3lico%20de%20convivencia%20y%20tolerancia. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://fondation-veillon.ch/archive/index.php?tag/1999-amin-maalouf, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.lorientlejour.com/article/841317/limmortel-amine-maalouf-grand-cordon-de-lordre-du-cedre.html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Journal officiel de la République française. Document administratif, , p. 8034, accesat în
- ^ Journal de Monaco, , p. 2659, accesat în
- ^ a b Amin Maalouf, BD Gest', accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Persona multicultural, comunicación intercultural. La propuesta de Amin Maalouf (în spaniolă), SciELO, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
