Biserica de lemn din Pădureni (comuna Mintiu Gherlii)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn din Pădureni (fost Țop), comuna Mintiu Gherlii, județul Cluj, foto: august 2014.
Nava spre iconostas
Bisericile din Pădureni: cea ortodoxă de lemn (în partea stângă a imaginii) și cea greco-catolică (în partea dreaptă, folosită de ortodocși între 1948-1991)
Pictura exterioară: Maica Domnului orantă
Icoană pe lemn: „Sfântul Ierarh Nicolae
Icoană pe lemn: „Maica Domnului cu Pruncul”

Biserica de lemn din Pădureni (fost Țop), comuna Mintiu Gherlii, județul Cluj, datează din anul 1929. Are hramul „Sfânta Treime” și a fost construită din bârnele unei biserici vechi de lemn donată de locuitorii din Diviciorii Mari.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În 1929-1930, ortodocșii din Pădureni au construit pe locul primit prin reforma agrară o biserică de lemn acoperită cu țiglă, cu hramul Sfânta Treime. Lucrarea a fost încredințată meșterilor Ioan Kiss și Ioan Fülöp din Sic. Banii necesari lucrării au provenit din vânzarea pădurii, iar materialul a fost recuperat de la o veche biserică de lemn, donată de credincioșii din Diviciorii Mari[1]. În localitatea respectivă, conform tradiției orale, o biserică de lemn a fost construită „în vremuri necunoscute", „sub pădurea crăiască" (acum Sub Pădure). Urmare a unor săpături, au fost găsite acolo un disc, o stea și scânduri de sicrie. O nouă biserică, din lemn de gorun, a fost construită între 1766-1768 pe „Gruiețele Poienilor", loc aflat la marginea satului (acum „După Grădini"). A fost folosită până în 1913. În 1930 a fost dăruită ortodocșilor din Pădureni (Țop)[2]. Icoanele împărătești din fosta biserică de „după grădini" (Mântuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfântul Ierarh Nicolae) au rămas în Diviciorii Mari.

Biserica a fost dotată cu un iconostas sculptat de Wilhelm Ruprich din Dej, pictată între 1937-1938 de Iuhasz Iuliu Erneszt din Gherla și sfințită de Episcopul Nicolae Colan în 17 septembrie 1939. După venirea comuniștilor la putere, din 1948 biserica a fost folosită ca magazie de lemne (pentru serviciul liturgic fiind folosită biserica de piatră, fostă greco-catolică, edificată în 1931), ajungând într-o stare avansată de degradare. În 1992 au început lucrările de restaurare a bisericii. A fost reparată capital în anii 1993-1994, pictată de Gâtu Leca Spiridon din Dej în anii 1994-1995 și sfințită de Episcopul Vicar Irineu Pop Bistrițeanu în 16 iunie 1996[3].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pădurean, Monografia Protopopiatului Ortodox Român Gherla
  2. ^ Pădurean, Monografia Protopopiatului Ortodox Român Gherla
  3. ^ transcriere pisanii

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Prof. Augustin Pădurean - Monografia Protopopiatului Ortodox Român Gherla
  • Cîmpian, Felicia Elena (). Bisericile de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului. Aspecte istorico-etnografice și arhitectură tradițională. Cluj Napoca: Risoprint. ISBN 973-656-219-0. 
  • Cîmpian, Felicia Elena (). Pictura și elementele decorative în bisericile de lemn din zonele Călatei, Gilăului, Hășdatelor și Clujului. Cluj Napoca: Risoprint. ISBN 973-656-220-4. 
  • Monumente istorice și de artă religioasă din arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Cluj Napoca: Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului. . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]

Icoanele de patrimoniu și epitaful rămase în parohia Diviciorii Mari[modificare | modificare sursă]