Coiot

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Coiot
{{{5}}}
Canis latrans
Clasificare științifică după (Say, 1823)
Regn: Animalia
Subregn:
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură:
Clasă: Mammalia
Subclasă:
Supraordin:
Ordin: Carnivora
Subordin:
Suprafamilie:
Familia Canidae
Subfamilie:
Gen: Canis
' {{{descrie9A}}}
' {{{descrie9B}}}
' {{{descrie9C}}}
Nume binomial
Nume: Canis latrans
Clasificare: Say, 1823
'
' {{{descrie14}}}
'
' {{{descrie15A}}}
' {{{descrie15B}}}
' {{{descrie15C}}}
' {{{descrie16}}}
' {{{descrie17}}}
' {{{descrie18}}}
'
' {{{descrie19A}}}
' {{{descrie19B}}}
' {{{descrie19C}}}
' {{{descrie20}}}
' {{{descrie21}}}
' {{{descrie22}}}
' {{{descrie23}}}
' {{{descrie23A}}}
' {{{descrie23B}}}
' {{{descrie23C}}}
{{{5}}}
Arealul de răspândire al animalului



Coiotul (Canis latrans) sau „lupul de preerie nordamerican” este un animal carnivor din familia Canidae care are un aspect asemănător lupului.

Caractere morfologice[modificare | modificare sursă]

Coiotul are o lungime de 110 cm, înălțimea la umăr de 50 cm, având o greutate între 9 și 22 kg. Blana lui este dungată cu culori alternative de un cenușiu gălbui și brun gălbui, sub bărbie și pieptul fiind de culoare albă. Animalul este mai mic și mai suplu decât lupul. Coiotul are un bot mai lung, mai îngust, urechi mai mari și picioare mai scurte decât lupul. Tipic coioților este coada stufoasă pe care o țin în timpul mersului aproape de sol.

Arealul de răspândire[modificare | modificare sursă]

Coiotul trăiește în America de Nord de la regiunile subpolare din Canada și Alaska, pe tot teritoriul SUA și Mexicului până în Costa Rica, fiind adaptat la habitate diferite ca regiuni de preerie sau de pădure.

Mod de viață[modificare | modificare sursă]

Animalul consumă în mare parte cadavre, dar și rozătoare ca șoareci, iepuri, mai rar păsări, șerpi sau vulpi. Când sunt bolnavi sau bătrâni cerbii pot fi atacați de o haită de coioți. În afară de carne ei mai consumă fructe de pădure, iar în regiunile locuite consumă resturi de alimente din gunoi. Animalele pot trăi în grupuri ca și lupul, în haită fiind o ierarhie respectată. În perioada de împerechere se separă de grup, femela având de obicei la sfârșitul lui aprile și începutul lui mai între 4 și 6 căței care vor fi hrăniți de ambii părinți, și care toamna sunt deja apți pentru reproducție. Un coiot trăiește în medie 6 ani, teritoriul lui de vânătoare fiind pe o rază de cca. 15 km.

Specii hibride[modificare | modificare sursă]

Încălzirea globală și alterarea mediului de către oameni au determinat apariția unei noi specii, un prădător de top care poartă un sfert din ADN-ul de lup, două treimi din cel al coiotului și restul de la câini.[1] Hibrizii încep acum să devină prădătorul dominant în nord-estul SUA.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]