Jder de piatră
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Jder de piatră | |
|---|---|
.jpg)
| |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Mammalia |
| Ordin: | Carnivora |
| Familie: | Mustelidae |
| Gen: | Martes |
| Specie: | M. foina |
| Nume binomial | |
| Martes foina (Erxleben, 1777) | |
| subspecii | |
| |
| |
| Arealul jderului de piatră | |
Modifică text  |
|
Jderul de piatră sau beica (Martes foina) este un mamifer carnivor nocturn din familia mustelidelor, cu blană prețioasă, de culoare brun-închis, cu nuanțe spre violaceu, cu puful alb, și o pată pe piept albă cu prelungiri pe cele două picioare anterioare. Are greutatea de 0,9-1,2 kg. Trăiește 10-12 ani. Se hrănește cu șoareci, șobolani, iepuri, păsări de curte, fructe de pădure. Este răspândit în Europa și Asia Centrală, inclusiv în România și Republica Moldova. Preferă pădurile întinse și liniștite din zona de deal, se întâlnește frecvent și în zona de câmpie și în Lunca Dunării și în apropierea de localități sau chiar în localități (șuri, pătule de porumb, grajduri). Împerecherea are loc pe la mijlocul verii, în lunile iulie-august. Gestația durează 8 luni și jumătate. Femela fată 2-7 pui, orbi până la vârsta de 3-4 săptămâni. Este vânat pentru blana sa valoroasă. Este o specie folositoare hrănindu-se cu șobolani și șoareci. Sunt descrise câteva subspecii. În România și Republica Moldova trăiește subspecia Martes foina foina.
Descriere[modificare | modificare sursă]
Este o specie similară cu Martes martes, dar mai mică în înălțime. Picioarele sunt mai groase și ghearele mult mai puternice decât cele a lui Martes martes.
Hrană și comportament[modificare | modificare sursă]
Se hrănește cu șoareci, șobolani, iepuri, păsări de curte, fructe de pădure.
Jderul de piatră produce mari daune printre păsările de casă, făcând adevărate masacre printre ele. Omoară găinile una câte una rupându-le capul, iar apoi le suge doar sângele și le mănâncă creierii, abia de mai gustă altceva din ele. După ce se satură de sânge, uneori se culcă și doarme în mijlocul orătăniilor omorâte de el.[1]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Ionel Pop, Vasile Homei. Mamifere din România. Editura Științifică. București,1973
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Dumitru Murariu, Dan Munteanu. Fauna României. Mammalia, vol. XVI, Fascicula 5 – Carnivora. Editura Academiei Române, București, 2005, 223 p.
- Mitică Georgescu. Mamiferele sălbatice din România. Editura Albatros, București, 1989
- Ionel Pop, Vasile Homei. Mamifere din România. Editura Științifică. București,1973
- Manual pentru examenul de vânător. Neculai Șelaru. Ed. a 3-a, rev. București : Cynegis, 2009.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Martes foina. The IUCN Red List of Threatened Species
- Animal Diversity Web. Beech marten (Martes foina)
- La fouine, Martes foina. Cheloniophilie
- Stone marten (Martes foina). ARKive. Arhivat în , la Wayback Machine. Imagini, video.
- Martes foina Erxleben, 1777 - Куница каменная. Институт проблем экологии и эволюции им. А.Н. Северцова Российской академии наук Arhivat în , la Wayback Machine.
