Slavii estici timpurii
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Slavii estici sunt grupul etnic care a evoluat pentru a da popoarele rus, ucrainean şi belarus.
Cuprins |
[modifică] Locuitorii câmpiilor est-europene
Se cunosc puţine detalii despre slavii de est înainte de secolul al IX-lea. Motivele principale sunt lipsa documentelor scrise (alfabetul chirilic a fost creat pe la anul 863 pentru popoarele slave) şi relativa depărtare a teritoriilor locuite de slavii estici. Puţinul care se cunoaşte este datorat săpăturilor arheologice, mărturiilor călătorilor străini care au vizitat Rutenia şi analizei comparative a limbilor slave.
În afară de controversata Carte a lui Veles, se cunosc foarte puţine documente ale ruşilor datate mai înainte de secolul al XI-lea (şi nici unul de dinaintea secolului al IX-lea). Primul document important cu informaţii bogate despre istoria Rusiei este Pravila Rusă, scrisă la sfârşitul secolului al XI-lea şi începutul celui de-al XII-lea. Este o listă de 12 plemena slave (uniuni tribale) care s-au aşezat începând cu secolul al IX-lea într-o zonă vastă, între Marea Baltică şi Marea Neagră. Aceste plemena sunt: polianii, drevlianii, dregovicii, radimicii, viaticii, krivicii, slovenii, duliobii (cunoscuţi mai târziu ca volinianii şi bujanii), severianii, uglicii şi tiverţii.
Bazându-se pe dovezile arheologice şi lingvistice. Istoricii consideră că slavii au format un grup etnic în mileniul al II-lea î.Hr. în zona în care astăzi sunt următoarele ţări: Polonia, Belarusul de vest şi nord-vestul Ucrainei. Prin secolul al VIII-lea î.Hr., slavii au intrat în epoca fierului şi au început marea lor expansiune către est şi sud.
În secolele următoare, slavii au intrat în contact cu numeroase grupuri etnice care ori trăiau ori s-au mutat în câmpiile Europei răsăritene. Cei cunoscuţi au fost sciţii nomazi, care au ocupat regiunile actualei Ucrainei şi a sud-vestului Rusiei începând cu secolul al VI-lea î.Hr. până în secolul al II-lea î.Hr.. Denumirea sciţii nu a mai fost folosită după secolul I î.Hr. cu referire la acest grup de triburi (vezi şi sarmaţii, roxolanii, alanii). Unele documente romane târzii au folosit etnonimul sciţi pentru a s referi la slavii răsăriteni.
Între secolele I AD şi al IX-lea, regiunea a fost locuită vremelnic sau tranzitată de diverse popoare germanice, iranice şi turcice, între care cele mai cunoscute goţii, hunii, avarii şi ungurii. Deşi unele dintre aceste populaţii i-au subjugat pe slavii aşezaţi în zonele sus-numite, cuceritorii au lăsat puţine urme durabile. În această perioadă, mult mai importantă a fost expansiunea slavilor în regiune. Ei se ocupau cu agricultura, albinăritul, dar şi cu vânătoarea, pescuitul şi creşterea animalelor. Până în secolull al VI-lea, slavii au devenit grupul etnic majoritar în câmpiile est-europene. Până in acest moment, slavii s-au despărţit din punct de vedere lingvistic în trei ramuri principale: de sud, de vest şi de est.
Slavii estici erau aşezaţi de-a lungul râului Nipru în ceea ce este azi Ucraina. Ei s-au răspândit mai apoi spre nord, de-a lundul fluviului Volga, la răsărit de ceea ce este azi oraşul Moscova, ca şi spre vest spre bazinele nordice ale râurilor Nistru şi Bug în ceea ce este astăzi sudul Ucrainei şi Republica Moldova. Aşezarea lor de-a lungul marilor fluvii est-europene le-a permis să controleze comerţul dintre zonele scandinave-baltice şi succesorii Imperiului Roman, (în special Imperiul Bizantin şi coloniile greceşti de la Marea Neagră). Slavii au întreţinut relaţii comerciale atât cu vikingii cât şi cu bizantinii. Kievul, viitoarea capitală a statului kievean rus, a fost fondată cel mai probabil prin secolele al V-lea-al VI-lea (probabil din iniţiativă hazară, numele fiind probabil amintirea unui antroponim hazar), fiind iniţial o fortăreaţă care controla traficul pe Nipru prin vama pe mărfurile către şi dinspre Imperiul Bizantin. Multe alte oraşe au fost contruite în următoarea jumătate de mileniu.
În secolele al VIII-lea şi al IX-lea, unele triburi slave estice au trebuit să plătească tribut hazarilor, care trăiau în regiunile bazinului de sud al fluviului Volga şi în Caucaz.
[modifică] Slavii de răsărit şi varegii
Din secolul al IX-lea, războinicii şi negustorii scandinavi cunoscuţi cu numele de varegi sau vikingi, au început să se infiltreze în teritoriile locuite de slavii de est. Pentru continuare, vezi şi Rusia Kieveană.
[modifică] Vezi şi:
[modifică] Bibliografie
- Acest articol conţine materiale din Library of Congress Country Studies, care fiind o publicaţie a guvernului SUA este de domeniu public. Rusia.
