Portal:Rusia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
HermitageAcrossNeva.jpg
modificare 

Rusia

Flag of Russia
The Coat of arms of Russia.
Location of Russia on the map of the world.

Rusia (rusă Росси́я / Rosíia), sau Federația Rusă (Росси́йская Федера́ция / Rosíiskaia Federáțiia), este o țară care se întinde pe un teritoriu vast în Europa și Asia. Cu o suprafață de 17.075.200 km², Rusia este cea mai întinsă țară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua țări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a opta țară din punct de vedere al numărului de locuitori. Rusia are frontiere terestre cu următorii vecini (în sensul trigonometric, de la nord-vest la sud-est): Norvegia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Belarus, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan, China, Mongolia și Coreea de Nord. De asemenea, se află foarte aproape de Statele Unite ale Americii, Canada, Armenia, Iran, Turcia și Japonia. SUA se află la o depărtare de numai 3 km în Insulele Diomede, (una sub controlul Rusiei, cealaltă sub controlul SUA), iar Japonia (Hokkaido) se află la o depărtare de 20 km de Insulele Kurile. (Vezi și: Disputa Insulelor Kurile).

În timpul URSS-ului, Rusia era republica dominantă a uniunii. În zilele noastre, Rusia este o țară îndependentă și un membru cu o mare influență în Comunitatea Statelor Independente. Până în 1991, țara s-a numit în mod oficial Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, iar după prăbușirea URSS-ului este considerată succesoarea de drept în problemele internaționale al defunctei URSS.

Cea mai mare parte a teritoriului, populației și producției industriale ale Uniunii Sovietice, una dintre cele două superputeri ale lumii, au rămas în Rusia. După prăbușirea URSS-ului, rolul pe scena lumii a Rusiei a fost diminuată mult în comparație cu cel al URSS-ului. În octombrie 2005, statisticile oficiale arătau că populația a scăzut cu mai mult de o jumătate de milion de cetățeni, ajungând la cifra de 143 de milioane de oameni.

Mai mult despre Rusia...
modificare 

Articole selectate

Galeria de onoare din Palatul de Iarnă, cu portretele eroilor militari de război.

Invazia franceză a Imperiului Rus condusă de Napoleon Bonaparte (1812) a fost punctul de cotitură al războaielor napoleoniene. Campania militară anti-rusă a decimat aproximativ 98% din forțele invadatoare imperiale franceze și ale aliaților lor. Uriașul impact pe care l-a avut acest război în coștiința rusă poate fi recunoscut după interesul tuturor generațiilor pentru romanul Război și pace al lui Lev Tolstoi, dar și după folosirea în scopuri propagandistice a denumirii de Marele Război pentru Apărarea Patriei dat luptei împotriva invaziei germane în URSS din 1941-1945.

Până în 1941 invazia lui Napoleon era cunoscută în Rusia ca Războiul Patriotic (în limba rusă Отечественная война - 'Otecestvennaia Vaina), iar termenul de Războiul Patriotic din 1812 a fost folosit pentru al deosebi de Marele Război Patriotic – campania de pe frontul de răsărit din al doilea război mondial. In Rusia, invazia napoleoniană mai este denumită câteodată și "Războiul din 1812", ceea ce poate crea confuzii cu războiul din 1812 dintre Regatul Unit și Statele Unite ale Americii.

Pe 24 iunie 1812, Grande Armée, cu un efectiv de 691.501 de oameni, cea mai mare armată mobilizatăpână în acel moment dat în istoria europeană, a traversat râul Neman și s-a îndreptat către Moscova.

Victoria rușilor împotriva francezilor în 1812 a fost o lovitură uriașă dată ambițiilor lui Napoleon de dominare a Europei. La fel precum catastrofica înfrângere a puterii navale franceze în bătălia de la Trafalgar din 1805, campania din Rusia a fost un punct de turnură al războaielor napoleoniene, care au dus în cele din urmă la înfrângerea definitivă a lui Napoleon și la exilul lui în Insula Elba. Pentru Rusia, termenul "Отечественная война – război patriotic" a devenit un simbol care a întărit identitatea națională, care avea să aibă un efect uriaș asupta patriotismului rus în secolul al XIX-lea. Rezultatul indirect al mișcării patriotice a rușilor a fost o uriașă dorință de modernizare a țării, ceea ce va duce la o serie de revoluții, începând cu Revolta Decembriștilor și încheind cu Revoluția din Februarie 1917.

modificare 

Imagine selectată

Catedrala Sfântului Vasile şi Turnul Spasskaia al Kremlinului din Piața Roșie

Piața Roșie (în limba rusă Красная площадь, Krasnaia ploșcead) este cea mai cunoscută piață din Moscova. Piața separă Kremlinul, fosta reședință imperială, în prezent sediul președinției ruse, de zona comercială Kitay-gorod. Este locul din care pornesc, în toate direcțiile, marile străzi ale Moscovei și drumuri ale Rusiei, fiind de aceea considerată centrul Moscovei și al Rusiei.

modificare 

Știați că...

Pavel Kiseleff, portret de Franz Krüger, 1851
modificare 

Arta în Rusia

Puşkin la şaisprezece ani, recitând un poem

Aleksandr Sergheevici Pușkin (n. 6 iunie [S.V. 26 mai] 1799, d. 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet și dramaturg clasic rus, considerat întemeietorul literaturii ruse moderne.

Poetul Aleksandr Sergheevici Pușkin, fiul Nadejdei Osipovna Pușkina (1775-1836) și al lui Serghei Lvovici Pușkin (1770-1848) s-a născut, la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799. În 1811 viitorul poet s-a înscris la școala nou înființată la Țarskoe Selo, (azi orașul Pușkin) unde va studia până în 1817. La vârsta de cincisprezece ani publica primul poem. În 1820 publică primul său lung poem, Ruslan și Ludmila.

Poetul devine incomod din pricina popularității și scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Odă a Libertății. Ca urmare, în același an (1820), pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chișinău unde va locui până în 1823. După o călătorie de vară în Caucaz și în Crimeea, scrie două poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz și Fântâna din Bahcisarai. În 1823 se mută la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până in 1826. Cu ajutorul anumitor autorități reușește să-i facă o vizită Țarului Nikolai I pentru o petiție cu privire la eliberarea lui pe care o și obține.

În revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sânt găsite în mâinile unor insurgenți o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Pușkin intră imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis sa călătoreasca sau să publice. În acest timp scrie drama Boris Godunov pe care însă nu reușește să o publice decât cinci ani mai târziu.

modificare 

Istoria Rusiei

Răspunsul cazacilor zaporojeni către sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman. Pictură de Ilia Repin.

Cazacii erau un grup multietnic care trăia în stepele sudice al Europei Răsăritene și ale Asiei rusești, care au devenit renumiți pentru dorința lor de autoguvernare și pentru măiestria militară, în special în domeniul luptei călare. De asemenea, prin cazac poate fi numit și soldatul unei unități militare căzăcești.

Numele de cazac a intrat în limbile europene prin francezul cosaque, probabil via limba poloneză (kozak), iar nu prin limba rusă (казак – kazak). Cuvântul este derivat din cuvântul turcic quzzaq, care este tradus prin "adventurier" sau "om liber". Acest cuvânt a fost descoperit menționat pentru prima oară într-o cronică rutenă din 1395. Cazaci (qazaqlar) se numeau și apărătorii frontierelor din Hanatul Kazanului.

Cazacii au devenit cunoscuți în Europa Occidentală la mijlocul secolului al XVII-lea ca urmare a marei revolte a zaporojenilor conduși de Bogdan Hmelnițki împotriva statului polono-lituanian, care a zguduit fundațiile geopolitice ale Europei Răsăritene.

Au devenit faimoși cazacii (în limba rusă: каза́ки, kazaki) de pe Don, Terek și din regiunile Uralului, ca și din Siberia, pe care acești aventurieri și oameni liberi au colonizat-o în secolul al XVII-lea. Numărul cazacilor a crescut continuu, în special în perioada medievală târzie, lor alăturânduse numeroși iobagi ruși (dar nu numai), care fugiseră de pe moșiile stăpânilor lor. Până în cele din urmă, cazacii au devenit apărători ai granițelor etnice și de stat. Cazacii au fost înrolați în armata regulată rusă din secolul al XVIII-lea până la începutul celui de-al XIX-lea. În timpul războiului civil din Rusia, ei au lupta în ambele tabere, deși trebuie spus că armata cazacilor de pe Don a fost principala forță care s-a împotrivit bolșevicilor. Ca urmare a victoriei celor din urmă, în vremurile sovietice, cultura cazacilor a fost subiectul persecuțiilor comuniștilor, iar populația căzăcească a trebuit să supraviețuiscă mai multor valuri de foamete. În preajma celui de-al doilea război mondial, regimentele căzăcești au fost reînființate. În momentul de față, în Rusia, cazacii sunt priviți ori ca urmași etnici ai vechilor cazaci, ori ca urmași ai vechilor soldați de frontieră. Ultima categorie este evidențiată în mod separat în armata rusă, din rândurile acesteia făcând parte aproximativ 150.000 de cazaci. Aproape un milion de descendenți ai cazacilor se mândresc azi cu originea lor, tradițiile căzăcești trăind o perioadă de puternică revigorare, în mod special in sudul Rusiei.

modificare 

Curiozități din Rusia

Birul pe barba a fost platit.

Ţarul Petru cel Mare

Petru I Romanov, Petru cel Mare (1672 - 1725, țar din 1682), vrând să-și occidentalizeze imperiul prin măsuri autoritare, i-a obligat printr-un ucaz pe mujici să-și sacrifice barba. Cei care doreau cu orice preț să o păstreze, trebuiau să plătească un impozit special. Mai mult, țăranii cu barbă nu puteau să intre în orașe decât după ce achitau o altă taxă (un fel de acciză pentru barbă) și numai dacă purtau agățată de gât o placă de metal pe care scria: Birul pe barbă a fost plătit. Se va zice că asemenea lucruri se petreceau în secolul al XVII-lea, doar în Rusia. Dar ceva asemănător s-a petrecut în plin veac douăzeci. În iulie 1926, Mustafa Kemal Atatürk, președinte al Turciei din 1923 și făuritor al Turciei moderne, a vrut și el să reglementeze cu forța vechile deprinderi. Una dintre legile promulgate de el stipula: Purtarea fesului reprezintă un atentat împotriva siguranței statului.

Mizerie imperială.

Aflat în vizită la Londra, același țar Petru cel Mare este găzduit într-o frumoasă și cochetă reședință de pe celebra Buckingham Street. Englezii au stricat orzul pe gâște, cum se spune, căci țarul a refuzat camera somptuasă ce-i fusese repartizată și s-a înghesuit împreună cu servitorii într-o cămăruță. Rușii au închinat mai multe pahare, s-au îmbătat, iar a doua zi, regele Wilhelm al III-lea, venit în vizită, nu a putut intra în cameră din cauza mirosului greu și apăsător. Dar asta nu a fost tot căci la plecare, țarul și slujitorii săi au furat toate tablourile pe care le-au găsi în frumoasa lor reședință. Din câte se vede, erau mari iubitori de artă...

modificare 

Hărți

Harta expansiunii Rusiei din 1533 până în 1896. Ivan al IV-lea a cucerit Hanatul Kazanului (1533-84) și Hanatul Astrahanului (1556), reușind să aibă controlul asupra văii Volgii până la vărsare în Marea Caspică. Din deceniul al nouălea al secolului al XVI-lea, comerțul cu blănuri i-a ispitit pe ruși să traverseze Munții Urali și să pătrundă adânc în Siberia. Petru cel Mare a depus eforturi deosebite pentru câștigarea unei ieșiri la Marea Baltică, cucerind în 1721 o zonă importantă aflată până atunci în stăpânirea Suediei. Ecaterina cea Mare a anexat Hanatul Crimeii și anumite teritorii ale statului polono-lituanian. Rușii au reușit să-i învingă pe kazahi (1816-54), desăvârșind controlul rusesc al Caucazului (1857-64) și au anexat hanatele din Asia Centrală (1865-76). China a cedat țarilor bazinul râului Amur și porțiuni ale coastei Oceanului Pacific, (aici fiind înființat portul Vladivostok în 1860), și au închiriat rușilor orașul Port Arthur (1898).
modificare 

Știri

Bush şi Putin la summit-ul din Heiligendamm
modificare 

Biografie selectată

Lenin

Vladimir Ilici Lenin (rusă: Влади́мир ́Ильич Ле́нин), numele de familie originar: Ulianov (Улья́нов) (22 aprilie (10 aprilie (stil vechi)) 187021 ianuarie 1924), a fost un revoluționar rus care a condus partidul bolșevic, primul Premier al Uniunii Sovietice și fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism.

„Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale. Se crede că l-a creat ca să demonstreze antagonismul față de Gheorghi Plehanov, care folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga; Lenin a ales râul Lena care este mai lung și care curge în direcția opusă. În orice caz, sunt multe teorii despre proveniența pseudonimului său, iar Lenin nu a explicat niciodată alegerea sa. Uneori, în Occident, este în mod eronat numit "Nikolai Lenin", deși niciodată nu a purtat acest nume în Rusia.

Lenin s-a născut în Simbirsk, Rusia. Tatăl său, Ilia Nicolaevici Ulianov (1831 - 1886), a fost funcționar civil superior în domeniul educației, care a militat pentru democrație și educație liberă universală în Rusia; mama sa , Maria Alexandrovna Ulianovna (1835 - 1916), avusese numele premarital "Blank". Proveniența etnică și religioasă a lui Lenin era foarte variată: avea ascendență calmîcă prin bunicii paterni, germană, prin bunica maternă, care era luterană, precum și evreiască prin bunicul matern (care s-a convertit la creștinism). Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) a fost botezat după ritul bisericii ortodoxe ruse.

modificare 

Citate

"Patria este acolo unde suntem iubiți. "
Mihail Lermontov, poet


"Iertăm întotdeauna ceea ce înțelegem."
Mihail Lermontov


"Înțelepciunea înseamnă să știi unde să te oprești, să știi ce e permis și ce e interzis."
Lev Tolstoi, scriitor


"Existența morții ne obligă să dăm vieții noastre un sens pe care aceasta să nu i-l poată lua."
Lev Tolstoi


"Dacă un om râde din tot sufletul, înseamnă ca e un om bun."
Dostoievski, scriitor


"Moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezintă doar o statistică."
Stalin, om politic


"Rusia este o parte a culturii europene."
Vladimir Putin, om politic


"În clipa hotărâtoare, rusul știe întotdeauna ce are de făcut."
Gogol, scriitor


modificare 

Categorii


modificare 

Articole de calitate

Cscr-featured.png

Biografii:

Cscr-featured.png Anna Ahmatova
Cscr-featured.png Ivan Andreevici Krîlov
Cscr-featured.png Lev Tolstoi
Cscr-featured.png Vladimir Ilici Lenin
Cscr-featured.png Iosif Vissarionovici Stalin

Istorie:

Cscr-featured.png Bătălia de la Austerlitz
Cscr-featured.png Războiul Civil Rus
Cscr-featured.png Războiul polono-sovietic
Cscr-featured.png Bătălia de la Varșovia, 1920
Cscr-featured.png Masacrul de la Katyń
Cscr-featured.png Frontul de Răsărit (Al Doilea Război Mondial)
Cscr-featured.png Operațiunea Barbarossa
Cscr-featured.png Bătălia de la Stalingrad

Geografie:

Cscr-featured.png Sankt Petersburg

Religie:

Cscr-featured.png Biserica Ortodoxă Rusă
modificare 

Lucruri pe care le poți face

Evolution-tasks-old.png

Acesta este doar începutul Portalului Rusia. Mai sunt multe de făcut, așa că vă invităm să ne dați o mână de ajutor.

De creat: Hanatul Astrahanului, Incendiul din Moscova (1812), Revolta Decembriștilor, Războiul ruso-turc, 1787-1792, Pavel I al Rusiei, Bătălia de la Maloiarovlaveț, Ural (regiunea), Armata cazacilor de pe Don, Armata zaporojeană, Istoria cazacilor, Războaiele ruso-persane, Emelian Pugaciov, Catedrala Sfântul Vasile, Demografia Rusiei, Peninsula Kamceatka, Mir, Agenția Spațiala a Federației Ruse, Viktoria Tolstoy, Aleksandr Sergheievici Griboiedov, Aleksandr Ivanovici Kuprin, Mihail Ievgrafovici Saltîkov-Șcedrin, Catedrala Sfântul Vasile, Moscova, Premiul Stalin
De dezvoltat: Mihail Lomonosov, Ilia Repin, Anton Cehov, Ivan Goncearov, Idiotul, Nicolai Cernîșevski, Antioh Dimitrievici Cantemir, Mihail Lermontov, Moscova, Regiunea Nijni Novgorod, Ivan cel Groaznic, KGB, Perestroika, Partidul Comunist al Federației Ruse, Volga
De curățat:
Liste de completat:
Cioturi: vezi Categorie:Cioturi Rusia,
De unit:
Fotografii necesare:

modificare 

Portaluri asemănătoare

modificare 

Liste

Liste despre Rusia

Cultură

Educație

Economie

Geografie


Guvernare


Istorie

Justiție

Media

Lighthouse of Cape Meares, United States


Natură

Oameni

Rezervații naturale

Religie

Transport

modificare 

Legături externe

modificare 

Asociația Wikimedia

Rusia la Wikiștiri     Rusia la Wikicitat     Rusia la Wikimanuale     Rusia la Wikisursă     Rusia la Commons
Știri Citate Manuale & Texte Texte Imagini
Ce sunt Portalurile? | Răsfoire după temă