Budism tibetan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Budismul tibetan (numit impropriu şi lamaism, după numele acordat guruşilor religioşi ai ramurii, acela de "lama") este corpul de doctrină şi instituţii budiste caracteristic Tibetului şi regiunii munţilor Himalaia. O învăţătură complexă şi sincretică, axată pe punerea în practică a unor metode valabile pentru fiecare din nivelurile condiţiei umane: Hinayana, Mahayana, Vajrayana (Calea tantrică) şi Ati (Dzogcen).

Astăzi, lamaismul are mulţi aderenţi în Platoul Tibetan, Bhutan, Mongolia şi Calmîchia.