Radicalism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Radicalismul şi extremismul caracterizează o politică intolerantă, nedemocratică, discriminantă, având frecvent caracterul de fanatism, naţionalism, exercitat de unele grupări fundamentaliste.
Cuprins |
[modifică] Radicalismul
Originea etimologică a termenului de radical provine din limba latină („radix” = „rădăcină”) care de fapt exprimă tendenţa politici radicale de a realiza schimbări esenţiale de la rădăcină. Acest termen exprimă nu numai hotărâre nestrămutată şi consecvenţă, a atitudinii politice ci şi conţinutul direcţiei prin programul de măsuri de atingerea scopului care poate fi de natură politică sau economică.
In timpul „Restauraţiei” - termen care provine de la elveţianul „Karl Ludwig von Haller” o perioadă caracterizată prin restaurarea monarhiilor în Europa, petrecută în Elveţia între anii (1816–1842), Anglia (1660–1688) şi Franţa 1814/15–1830), un reprezentant caracteristic al acestei perioade este omul politic austriac prinţul Metternich.
O opoziţie liberală „Freisinn” (denumită şi „radicală”) din Elveţia în secolul XIX, care se opune orientării conservatoare a Reaturaţiei, mişcarea „Freisinn” caută, dacă e necesar şi cu forţa, abolirea tuturor relaţiilor feudale. Această mişcare a cuprins o serie de cantoane cu excepţia cantonului Lucerna, din Elveţia fiind cunoscută ca „Revoluţia din iunie” (1830), care a dus la învingerea grupării conservatoare din Lucerna.
In politologie se vorbeşte de o linie de demarcaţie neclară între democraţie şi extremism.
[modifică] Extremismul
Originea etimologică a termenului de extremism provine din latină „extremus” „extrem, ultimul”. Termenul desemnează idei sau acţiuni considerate extreme, exagerate, utopice, în cadrul politicii această ideologie este adoptată de grupările de margine, „grupările moderate” fiind în „centru”, pe când extremiştii pot fi de dreapta sau de stânga. Într-o democraţie sunt acceptate toate cele trei forme de grupări, care dacă sunt într-o stare relativă de echilibru se vorbeşte de „normaliatea unei democraţii”.
Extremismul desemnează idei sau acţiuni considerate extreme şi neadaptate la lumea reală. Atunci când se vorbeşte de idei, este vorba despre partide sau grupări politice care laudă valori contestate şi care vor să pună în practică acţiuni extreme. Atunci când se vorbeşte de acţiuni, este vorba, cel mai adesea, de metode violente şi agresive care au ca scop o schimbare radicală.
Teoriile totalitare sunt caracterizate printr-o poziţie agresivă, care se pot termina cu conflicte militare interstatale.
[modifică] Formele de extremism
- Extremiştii de stânga care propagă comunismul, socialismul sau anarhismul, de această aparţine „autonomii”, „anarhiştii”, fracţiunea extremistă RAF din RDG
- Extremiştii de dreapta care reprezintă neofascismul, şi care a început să ia amploare în Europa
- Extremiştii islamişti care vor întemeierea unor state religioase islamice, reprezentaţi prin organizaţia Al-Qaida.
