Călan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Călan
—  Oraș  —
Instalații industriale abandonate aparținând fostului combinat siderurgic din Călan
Instalații industriale abandonate aparținând fostului combinat siderurgic din Călan
Stema Călan
Stemă
Călan se află în România
{{{alt}}}
Călan
Localizarea orașului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 45°44′10″N 23°0′31″E / 45.73611°N 23.00861°E / 45.73611; 23.0086145°44′10″N 23°0′31″E / 45.73611°N 23.00861°E / 45.73611; 23.00861

Țară  România
Județ Hunedoara

SIRUTA 87424
Atestare documentară 1387

Localități componente

Guvernare
 - Primar Adrian Filip Iovănesc (PNL,02008)

Suprafață
 - Total 101,5  km²
Altitudine 230 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 11.279 locuitori
 - Densitate 145 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 13.030 locuitori

Site: Website

Poziția localității Călan

Călan (în germană Klandorf, în maghiară Kalán sau Pusztakalán) este un oraș din județul Hunedoara, Transilvania, România, amplasat pe malul râului Strei, la o altitudine de 230 m, cu o suprafață de 101,5 km².

Până în anul 1990, Călan era cunoscută pentru renumele apelor termale române AQVE, din apropierea orașului, și prin flăcările secției Semicocs din cadrul Combinatului Siderurgic Victoria care ardeau, zi-noapte[3].

Istoric[modificare | modificare sursă]

2rightarrow.svgAtestat documentar în anul 1387, orașul Călan este situat pe locul unei așezări rurale din Dacia Romană, Ydata pe timpul dacilor, Aquae în timpul ocupației romane. Nenumărate dovezi materiale (fragmente de ceramică arsă, piatră șlefuită, cremene, topoare, brățări din bronz etc.) au fost descoperite în satele Valea Sângeorgiului, Sântamarie de Piatră, Strei Săcel și Strei, atestând prezența omului pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Urmele găsite în cele două peșteri din dealul Măgura, păstrate la Muzeul județean din Deva arată că pe aceste meleaguri au existat așezări omenești încă din neoliticul vechi (5500-3500 i.e.n.). Perioada de tranziție de la neolitic la epocă bronzului (2200-1800 î.e.n.) este atestată de fragmentele de ceramică, vase din lut ars cu ornamente încadrate în cultură Cotofeni.

Descoperirile arheologice făcute în localitatea Călan, cum sunt cele două măsele de mamut atestă o așezare din paleolitic. În neolitic au fost găsite fragmente de vase, urme de chirpice, oase de animale, coarne de cerb etc.

În timpul stăpânirii romane Aquae (astăzi Călan), este antrenat în viața economică a civilizației romane. Vasile Pârvan (n. 28 septembrie 1882, Perchiu, Bacău - d. 26 iunie 1927, București) istoric, arheolog, epigrafist și eseist român, demonstrează că localitatea Aquae este amintită de Ptolemeu (*ca.87d.Hr. probabil în Ptolemais Hermii - a ca.165 d.Hr. în Alexandria) a fost un astronom, matematician și geograf grec din epoca helenistica tardivă în timpul stăpânirii romane a Egiptului, ale cărui teorii au dominat știința până în secolul al XVI-lea

Epoca bronzului (perioada mijlocie 1600 -1300 i.e.n.) este reliefată prin obiectele găsite aici din care se remarcă: topor, secure, brățara etc. În perioada Daciei romane (106-271) s-au format pe teritoriul orașului Călan pagus-ul Aquae, precum și alte așezări romane (vicus-uri).

Orașul Călan făcea parte dintr-un vechi ținut al unor cneji și juzi români care și-au păstrat față de voevodat și principatul Transilvaniei vreme îndelungată o situație politică, administrativă și judecătorească proprie. Călanul și satele din jur treptat, sunt transformate în sate iobăgești, proces ce s-a încheiat la sfârșitul sec. al XVI lea. Țăranilor li s-au impus obligații față se biserică, stat și stăpânul moșiei. Răscoala lui Horea, din 1784 antrenează toate satele de pe valea Streiului și Călanul. De asemenea răscoala lui Tudor Vladimirescu a avut mare răsunet pe valea Streiului.

În anul 1760 localitatea purta numele de Puszta Kalan. În acest hotar s-a construit societatea metalurgică și în jurul ei pe un teren în parte mlăștinos, primele case de colonii muncitorești. În anul 1860, administrația Societății Brașovene de Mine și Metalurgie, avînd în frunte, ca președinte, pe Max Egon, principe de Furstenberg, iar ca vicepreședinte, pe baronul Ludwig von Habersen, a cumpărat în anul 1867 pentru uzină din Călan, un teren de cca.180 de iugăre, în parte mlăștinos, de la Sandor Bertha, căsătorită cu groful Adam Vas. În anul 1868, a fost angajat ing.Otto Gmelin, din Germania, pentru proiectarea uzinei.

În perioada 1949-1952 s-au clădit primele blocuri de locuințe și o școală de ucenici. În anul 1959 în dreapta râului Strei, pe terasa de lîngă seculara biserică din Strei Sângeorgiu, a început construirea Orașului Nou Călan. La 25 mai 1869, se începe executarea fundației primului furnal. În anul 1870 anul începeri activității industriale la Călan, colonia muncitorească era formată doar din 10 case, ajungînd în anul 1918 la un număr de 78 de case. După al doilea Război Mondial, Călanul a devenit un puternic centru al siderurgiei românești, recunoscut prin producția de fontă cenușie, cocs metalurgic și piese turnate.

În 1976 s-a dat în folosință casa de cultură, având o sală de spectacole cu aproximativ 400 de locuri, o sală de ședință cu 100 de locuri, bibliotecă, sală de lectură și alte spații destinate activității cultural-artistice. În anul 1981 a fost dată în folosință o nouă policlinică și o nouă bază sportivă cu teren de fotbal, teren de antrenament, tribune de 7000 de locuri.

Pe parcursul activității sale industriale orașul Călan a cunoscut câteva premiere pe plan național și internațional:

  • cel mai mare furnal din țară la sfârșitul sec.al XIX-lea (380)mc;
  • prima instalație din lume pentru producerea cocsului și semicocsului prin fluidizare (1957)
  • producerea cocsului brichete pentru scopuri industriale în țară (1961)
  • folosirea primelor suflante pentru furnale proiectate și construite de specialiști români (1952)
  • fabricarea utilajului de turnare pentru oțelării direct din fontă de prima fuziune în țară (1989)2leftarrow.svg
    ({{{2}}})

Arhitectură industrială (patrimoniu cultural național)[modificare | modificare sursă]

  • Vechiul furnal

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Călan

     Români (85.42%)

     Maghiari (4.66%)

     Romi (1.41%)

     Necunoscută (7.6%)

     Altă etnie (0.88%)


Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Călan

     Ortodocși (76.58%)

     Romano-catolici (7.03%)

     Reformați (1.1%)

     Penticostali (4.93%)

     Necunoscută (7.82%)

     Altă religie (2.5%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Călan se ridică la 11.279 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 13.030 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (85,42%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (4,66%) și romi (1,42%). Pentru 7,61% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,58%), dar există și minorități de romano-catolici (7,03%), penticostali (4,94%) și reformați (1,11%). Pentru 7,83% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Evoluția populației la recensăminte:


La recensământul din 2002 orașul avea o populație de 13.318 locuitori. După naționalitate, au fost recenzați: 12.308 români, 774 maghiari, 115 germani, 57 rromi. După religie, au fost recenzați: 10.788 ortodocși, 1.199 romano-catolici, 399 greco-catolici, 200 reformați.

În prezent, datorită opririi aproape în totalitate a fostei platforme industriale, de care orașul a depins aproape în exclusivitate, precum și a concedierii majorității angajaților, care a dus la explozia ratei șomajului, orașul Călan se confruntă cu grave probleme economico-sociale.

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Nicolae Itul - Fost detinut politic, fondator al parohiei greco-catolice din Călan, după redobândirea libertății în 1989.
  • Dorina Itul - Profesoară si artistă plastic, soția lui Nicolae Itul, membra U.A.P, foarte apreciată în județul Hunedoara.
  • Constantin Isac - Medic chirurg român, cetățean de onoare al orașului Călan.
  • Romul Munteanu - Critic, istoric literar și editor român.
  • Silviu Guga - Poet, prozator și critic literar.
  • Ioan Barb - Poet, prozator, fost jurnalist profesionist, în prezent avocat.
  • Gheorghe Barbu - Politician român, fost Ministru al Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
  • Mariana Anghel - Interpretă de muzică populară.
  • Mariana Deac- Interpretă de muzică populară. Director la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Hunedoara.
  • Nikolaus Rudolf Pilly - Furnalist, autor a nenumărate articole în domeniul tehnic, studii monografice, poezii, proză și cântece. Cunoscut ca fiind printre puținii din țara noastră care cântă la fierăstrău. Cântă la acest "instrument" din 1952
  • Alina Alexoi - jurnalist sportiv, de 21 de ani angajata la TVR. A participat la 6 editii ale Jocurilor Olimpice de vara si iarna, record pentru o ziarista din Romania. In 2012 a primit premiul special "Cristian Topescu" la gala TV Mania pentru cel mai bun comentator sportiv din Romania, fiind prima femeie jurnalist sportiv care a primit acest premiu. Trofeul i-a fost inminat chiar de catre Cristian Topescu.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Apele tamaduitoare de la Calan nu fac minuni in afaceri, 21 Octombrie 1999, capital.ro, accesat la 3 noiembrie 2010
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Funcționarea furnalelor cu intensitate de ardere mărită. (N. Pilly, Ionel Stoicoi). Institutul de documentare tehnică, București, 1961
  • Uzina "Victoria" Călan 1870 - 1970 (N. Pilly, Doinel Frențoni). IPH Deva, 1970
  • Din istoria metalurgiei românești, (Andrei Alexandrescu, Ovidiu Hătărescu, Ștefan Olteanu, Nicolae Pilly, autor și coord. Ștefan Tripșa). EdituraTehnică, București, 1981
  • Punerea corectă în funcțiune a furnalelor, N. Pilly (I, II). Institutul de documentare tehnică. București 1967
  • Sidermet Călan 1871 –1996, monografie. N. Pilly Editura Destin, Deva, 1996
  • Să ne cunoaștem istoria Călan - Daniel Lăcătuș, editura Noul Scrib - 2010
  • Semințe literare (Antologie a scriitorilor din Călan) - Daniel Lăcătuș, editura Pim, Iași - 2011
  • Folclor poetic din zona orașului Călan - Daniel Lăcătuș, editura StudIS 2011
  • Personalități Locale Călan - Daniel Lăcătuș, editura Vertical - 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Călan

Reportaje