Vlad al V-lea cel Tânăr
| Vlad al V-lea cel Tânăr | |
| Domnitor al Țării Românești | |
|---|---|
| Domnie | feb. 1510 - 23 ian. 1512 |
| Născut | 1488 |
| Decedat | 23 ianuarie 1512 București |
| Predecesor | Mircea al III-lea |
| Succesor | Neagoe Basarab |
| Căsătorit cu | Anca |
| Urmași | Vlad al VI-lea Înecatul |
| Tată | Vlad al IV-lea Călugărul |
| Mamă | Maria Palaiologina |
Vlad al V-lea cel Tânăr sau Vlăduț (domnitor al Țării Românești între februarie 1510 - ianuarie 1512, fiu al lui Vlad al IV-lea Călugărul și a celei de a doua soții, Maria (călugărită sub numele de Eupraxia).
În primul an de domnie, Vlad cel Tânăr caută să își consolideze relațiile cu Regatul Maghiar punându-se sub suzeranitatea lui Vladislav al II-lea Jagiełło, așa cum reiese dintr-o diplomă din 17 august 1511 în care se intitulează "Noi, Vlad, din mila lui Dumnezeu voievod transalpin, recunoaștem că domnul nostru preaîndurător, Vladislav, s-au milostivit a ne întări în domnia noastră părintească și de moștenire". Acest lucru confirmă reluarea relațiilor echilibrate în diplomația Țării Românești, asigurând, cel puțin pentru moment, liniște la graniță.
În interior încearcă o apropiere de puternica familie a Craioveștilor care se presupune că deja pregăteau pe viitorul domn, Neagoe Basarab. În încercarea de a elimina orice posibilă intervenție a pașilor otomani de la Dunăre, Vlăduț alege ca jurămintele de credință să fie făcute în fața lui Mehmet Beg, puternicul prinț otoman urmaș el însuși al Basarabilor. Astfel Craioveștii în frunte cu Neagoe, vătaful de vânători, jurară că "De vom umbla noi cu vicleșug și de nu vom sluji domnului nostru Vladului Voievod în dreptate, să piiarză neamul și numele nostru dintr-această țară în veci[...]" ("Biografia patriarhului Nifon", în "Arhiva istorică", I, 2, p.141). La rândul său voievodul îi asigură că "[...]nu va face nici un rău acelui neam[...]".
Cu toate aceste frumoase jurăminte, relațiile dintre domnitor și puternica familie de feudali se înrăutățesc spre sfârșitul anului, aceștia din urmă trec Dunărea și solicită sprijinul armat lui Mehmed Beg, invocând o presupusă tentativă de arestare și executare a lui Neagoe. În ianuarie 1512, trupele otomane invadează Țara Românească îndreptându-se spre București. Voievodul le iese în întâmpinare, și "[...]s-au bătut la Văcărești, den jos de București, și bătându-l, l-au prins viu și i-au tăiat pașa capul, supt un păr în București[...]" (Stolnicul Constantin Cantacuzino "Istoria Țării Românești" în "Cronicari munteni", vol.III, București, 1984, p.93-94). După unele versiuni din cronicile muntene descriind viața patriarhului Nifon și după însuși spusele sale, cel ce l-a decapitat a fost chiar viitorul voievod.
Trupul este dus și inmormântat cu fast la necropola domnească de la Mănăstirea Dealu de Neagoe Basarab care va regreta acest episod tragic toată viața. Pe piatra de mormânt, inscripția laconică este rezumatul perfect al vieții și al domniei acestui voievod obscur: "În anul 1512, ghenarie 23, au răposat robul lui Dumnezeu, Io Vlad voievod, fratele lui Io Radu voievod, fiul prea bunului și prea marelui Io Vlad voievod. Și într-al 26 (sau 16 n.t.) al vârstei șezu pe scaunul domnesc. Și a a venit domn Io Basarab voievod și, fiind luptă, au tăiat capul lui Vlad voievod în cetatea București".
Bibliografie [modificare]
- A.D. Xenopol „Istoria românilor din Dacia Traiană“, vol.II, București, 1986.
| Predecesor: Mircea al III-lea (Miloș) |
Domnitor al Țării Românești 1510 - 1512 |
Succesor: Neagoe Basarab |
