Ghilotină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Prezentarea folosirii ghilotinei
Ghilotina tipică: cele două bare verticale, conectate printr-o traversă, având o canelură prin care alunecă lama menținută sus de o frânghie
Replici istorice (scalate 1:6) a celor două modele principale de ghilotine franceze: modelul 1792, în stânga, și modelul 1872 (datat din 1907) în dreapta
Guillotin a propus utilizarea ghilotinei în timpul Revoluției Franceze
Ghilotina Cantonului Lucerna a fost utilizată pentru toate executările civile între 1879 și 1940

Ghilotina (conform originalului din franceză, Guillotine) este un mecanism gravitațional prevăzut cu un cuțit masiv, mobil, de formă trapezoidală, care alunecă ghidat, construit în scopul decapitării rapide condamnatului la moarte.

Instrumente asemănătoare pentru execuția prin decapitare au existat anterior, așa cum au fost cele din insulele britanice, "Fecioara scoțiană" (în engleză, Scottish Maiden, 1661) sau "Toporul din Halifax" (în engleză, [the] Halifax Gibbe), sau cea din Italia, "Mannaia" (în italiană, mannaia semnifică satâr).

Toate aceste instrumente de execuție au fost folosite în practică până către sfârșitul secolului al 18-lea, după care au fost abandonate.

Ideea lui Guillotin[modificare | modificare sursă]

Doctorul Joseph Ignace Guillotin cere la 10 octombrie 1789 introducerea utilizării ghilotinei, pentru a pune capăt execuțiilor crude anterioare, în care călăul nu reușea adeseori decapitarea la prima încercare. În cazul ghilotinării, prin despărțirea foarte rapidă a capului de trunchi, având ca efect imediat tăierii măduvei spinării, se consideră că moartea se produce într-un timp extrem de scurt, de ordinul milisecundelor, scurtând astfel suferința condamnatului. Guillotin a fost sprijinit în cererea sa de călăul Parisului timpului respectiv, Charles Henri Sanson, care descria amănunțit dezavantajele decapitării cu sabia.

Adunarea Națională franceză a însărcinat pe medicul regelui, Antoine Louis, să cerceteze situația. Ca urmare, la 17 martie 1792, acesta a prezentat Adunării o schiță a ghilotinei, care a fost aprobată imediat, la 20 martie 1792.

Guillotin a suferit sufletește din cauză că instrumentul de execuție purta și a continuat să poarte numele lui. Ideea și scopul declarat al creerii mecanismului era de a ameliora suferințele osânditului la moarte, lucru care, din păcate, a fost interpretat altfel de către posteritate.

Realizarea instrumentului morții[modificare | modificare sursă]

Marie Antoinette pe eşafod

Prima ghilotină a fost construită de către constructorul de piane german Tobias Schmidt, prin mandatarea acestuia de către Sanson. Ghilotina inițială avea lama cuțitului în formă de semilună, care s-a dovedit eficientă în cazul experimentării pe oi. Când încercările au fost făcute pe cadavre, nu s-a reușit întotdeauna despărțirea capului de trunchi. Doar după mărirea greutății cuțitului mobil și schimbarea formei acestuia în cea oblică cunoscută, aceea de trapez dreptunghic, instrumentul a început să funcționeze cum a fost imaginat.

Ulterior au apărut mai multe modele de ghilotină, așa cum au fost cele cunoscute sub numele de Louison sau Louisette. În popor, ghilotina era numită fie "le rasoir national" (briciul național) sau "la raccourcisseuse" (cea ce scurtează).

Robespierre, executantul executat[modificare | modificare sursă]

Maximilien Robespierre, unul din simbolurile Revoluției franceze, membru al Comitetului Salvării Publice este inspiratorul perioadei terorii, care a dus la ghilotină mulți reprezentanti de frunte ai revoluției, și, ca o culme a ironiei, inclusiv pe el însuși.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Caryle, Thomas. The French Revolution In Three Volumes, Volume 3: The Guillotine. Charles C. Little and James Brown (Little Brown). New York, NY, 1839. No ISBN. (First Edition. Many reprintings of this important history have been done during the last two centuries.)
  • Croker, John Wilson (1853). History of the Guillotine. London: John Murray 
  • Gerould, Daniel (1992). Guillotine; Its Legend and Lore. Blast Books. ISBN 0-922233-02-0 

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ghilotină
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Ghilotină.