Georg Cantor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Calitatea informaţiilor sau a exprimării din acest articol trebuie îmbunătăţită. Acest articol a fost etichetat în octombrie 2007

George Ferdinand Ludwig Philipp Cantor (3 martie 1854 – 6 ianuarie 1918) a fost un matematician german. El a devenit faimos datorită teoriei sale despre mulţimi, ce a devenit o teorie fundamentală în matematică. Cantor a stabilit importanţa corespondenţei unu la unu între mulţimi, definind mulţimile infinite şi cele bine-ordonate şi dovedind totodată că numerele reale sunt “mult mai numeroase” decât numerele naturale. De fapt, teoremele lui Cantor implică existenţa unei “infinităţi de infinităţi”. El a definit numerele cardinale şi cele ordinale şi aritmetica lor. Opera lui Cantor era de un mare interes filosofic, lucru de care el era foarte conştient.^{[necesită citare]}

Teoria lui Cantor privind numerele transfinite a fost de la început privită ca aşa de intuitiv contrară – şi chiar şocantă – încât a întâmpinat rezistenţă din partea matematicienilor contemporani, precum Leopold Kronecker, Henri Poincaré, iar mai târziu Hermann Weyl şi Luitzen Egbertus Jan Brouwer, în timp ce Ludwig Wittgenstein a ridicat obiecţii filosofice. Câţiva teologi creştini (mai exct neo-scolasticii) au văzut opera lui Cantor ca o provocare la unicitatea infinităţii absolute a naturii lui Dumnezeu, etichetând cu prima ocazie teoria numerelor transfinite cu panteismul.

Criticile dure au fost acoperite însă de consideraţiile internaţionale. În 1904 Societatea regală din Londra i-a acordat lui Cantor Medalia Silvestru^{[necesită citare]}, cea mai mare onoare ce o putea oferi. Astăzi, majoritatea matematicienilor, care nu sunt nici constructivişti, nici finişti acceptă opera lui Cantor privind mulţimile transfinite şi aritmetica, recunoscându-le ca o schimbare de paradigmă.^{[necesită citare]}

Cantor s-a născut în 1845 în vestul coloniei Sankt Petersburg din Rusia. George, cel mai mare din cei şase fraţi, era un violonist eminent, moştenind de la părinţii săi considerabile talente muzicale şi artistice. Tatăl lui Cantor a fost membrul Bursei de valori din Sankt Petersburg; când s-a îmbolnăvit familia s-a mutat în Germania, în 1856, mai întîi la Wiesbad, apoi la Frankfurt, căutând ierni mai blînde decât cele din Sankt Petersburg. În 1860, Cantor a absolvit cu distincţii şcoala reală din Darmstadt; calificările sale excepţionale în matematică, cu precădere în trigonometrie, au fost remarcate. În 1862 Cantor a intrat la Institutul politehnic federal din Zurich. După ce a primit o moştenire substanţială după moartea tatălui din 1863, Cantor s-a mutata cu studiile la Universitatea din Berlin, luând parte la cursurile lui Kronecker, Karl Weierstrass şi Ernst Kummer. A petrecut vara anului 1866 la Universitatea din Gottingen, pe atunci un foarte important centru de cercetare matematică. În 1867 Berlin l-a numit doctor în folosofie pentru teza în teoria numerelor, De aequationibus secundi gradus indeterminati.^{[necesită citare]}

Cantor a primit un post la Universitatea din Halle, unde si-a desfăşurat întreaga sa carieră profesională. Cantor a fost promovat ca profesor extraordinar în 1872 şi a fost făcut profesor pe deplin în 1879. Pentru a deţine un astfel de grad la vârsta de numai 34 de ani era o realizare nemaipomenită, dar Cantor visa la scaunul unei universităţi mult mai prestigioase, şi anume cea din Berlin. Totuşi opera sa a întâmpinat prea multă opoziţie pentru ca acest lucru să fie posibil. Cantor a suferit o depresie destul de gravă în 1884, criza sa emoţională îndreptându-l înspre filosofie. De asemenea a început un studiu intens privind literatura elisabetană, urmărind să arate că Francis Bacon a scris piesele de teatru atribuite lui Shakespeare.

În 1890 Cantor a contribuit la fondarea Deutsche Mathematiker-Vereinigung, prima întrunire având loc la Halle în 1891. În 1911, Cantor a fost unul din distinşii oameni de ştiinţă străini invitaţi să participe la a 500-a aniversare de la fondarea Universităţii St.Andrews din Scoţia. Anul următor această universitate i-a acordat lui Cantor titlul de Doctor Honoris Causa, dar acesta a fost prea bolnav pentru a primi personal această numire. A murit pe 6 ianuarie 1918 în sanatoriul unde şi-a petrecut ultimul an de viaţă.