Număr real
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mulţimea numerelor reale este alcătuită din mulţimea fracţiilor zecimale, pozitive şi negative, cu o infinitate de zecimale. Numerele reale sunt definite intuitiv ca fiind acele numere care sunt în corespondenţă unu-la-unu cu punctele de pe o dreaptă infinită: axa numerelor. Termenul de "număr real" a fost inventat după apariţia noţiunii de "număr imaginar"[necesită citare]. Numerele reale pot fi raţionale sau iraţionale, algebrice sau transcendente, pozitive sau negative.
Simbolul mulţimii numerelor reale este R (sau alternativ,
).
[modifică] Abordarea axiomatică
Fie R mulţimea numerelor reale. Atunci:
- Mulţimea R, împreună cu operaţiile de adunare şi înmulţire formează un corp .
- Corpul R este ordonat, adică există o relaţie de ordine totală ≥ pe R astfel încât, pentru orice x,y şi z din R, avem:
- dacă x ≥ y atunci x + z ≥ y + z;
- dacă x ≥ 0 şi y ≥ 0 atunci xy ≥ 0.
- Ordinea este Dedekind-completă, adică, orice submulţime nevidă S a lui R care are margine superioară în R are o cea mai mică margine superioară (numită supremum) în R.
Ultima proprietate diferenţiază mulţimea numerelor reale de cea a numerelor raţionale[1]. De exemplu, submulţimea numerelor raţionale cu pătratul mai mic decât 2 are o margine superioară raţională (de ex. 1,5), dar nu are o cea mai mică margine superioară raţională, pentru că rădacina pătrată a lui 2 nu este număr raţional.
Se poate demonstra că numerele reale sunt definite exact de proprietăţile de mai sus. Mai exact, date fiind două corpuri ordonate Dedekind-complet R1 şi R2, există un unic izomorfism de corpuri între R1 şi R2, ceea ce ne permite să privim cele două corpuri ca pe acelaşi obiect matematic.
[modifică] Referinţe
- ^ Coppel, p. 23
[modifică] Bibliografie
- Richard Dedekind, Essays on the Theory of Numbers, Courier Dover Publications, 1963, ISBN 0-486-21010-3
- William Andrew Coppel, Number Theory: An Introduction to Mathematics, Springer, 2006, ISBN 0-387-30529-7





