Felix Klein
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Felix Christian Klein (n. 25 aprilie 1849 - d. 22 iunie 1925) a fost matematician german, cunoscut mai ales pentru contribuţiile sale în teoria grupurilor, analiza complexă, geometria non-euclidiană şi conexiunile dintre acestea şi geometrie.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Felix Klein s-a născut la Düsseldorf, într-o familie prusacă. A urmat liceul în oraşul natal, apoi a studiat matematica şi fizica la Universitatea din Bonn (1865-1866), intenţionând să devină fizician. În 1866devine asistentul lui Julius Plücker, care deţinea catedra de matematică şi fizică experimentală şi sub a cărui călăuzire obţine doctoratul (1868). În acelaşi an, Plücker se stinge din viaţă, lăsându-şi opera neterminată. Este vorba de lucrarea Neue Geometrie des Raumes, care ulterior a fost continuată de Alfred Clebsch.
În iulie 1870, când se declanşează războiul franco-prusac, Klein se afla la Paris. Este nevoit să se retragă în ţară şi intră în armata prusacă.
În 1871 intră ca lector la Göttingen. Anul următor, la numai 23 de ani, intră ca profesor la prestigiosul centru universitar Erlangen şi aceasta la cererea lui Clebsch, care întrezărea în el un mare matematician.
Deoarece la Erlangen erau prea puţini studenţi, pentru a-şi realiza dezideratul, Klein se mută la Technische Hochschule din München (1875). Aici are ca studenţi pe viitori mari matematicieni şi fizicieni: Carl Runge, Max Planck, Adolf Hurwitz, Luigi Bianchi, Gregorio Ricci-Curbastro, Walther von Dyck, Karl Rohn.
În 1875, Klein se căsătoreşte cu Anne Hegel, nepoata filozofului Georg Wilhelm Friedrich Hegel.
În 1880, preia catedra de geometrie de la Leipzig. Printre prestigioşii colegi, putem menţiona: Karl Rohn, Walther von Dyck, Friedrich Engels, Eduard Study.
Urmează o perioadă nefastă: Între 1883 şi 1884, Klein suferă de depresie.
În 1886 este numit profesor la Universitatea de la Göttingen, unde rămâne până la retragerea sa la pensie, în 1913.
