Sari la conținut

Ana Blandiana

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ana blandiana)
Ana Blandiana

Ana Blandiana în 2019
Date personale
Nume la naștereOtilia Valeria Coman
Născută (82 de ani) Modificați la Wikidata
Timișoara, România Modificați la Wikidata
Căsătorită cuRomulus Rusan (–) Modificați la Wikidata
Cetățenie România[3] Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, prozator, traducător
Limbi vorbitelimba română
engleza americană
limba engleză[4] Modificați la Wikidata
PseudonimAna Blandiana[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Babeș-Bolyai
Activitatea literară
Mișcare/curent literarneomodernism
Specie literarăpoezie, proză
Note
PremiiCetățean de onoare al Timișoarei[*]​
Premiul Herder
premiul Vilenica[*]​
Legiunea de onoare
Zlaten venec[*][[Zlaten venec (a poetry award bestowed on internationally renowned poets at the Struga Poetry Evenings)|​]]
Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce[*]​
Premio letterario Giuseppe Acerbi[*][[Premio letterario Giuseppe Acerbi |​]]
Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de mare cruce[*]​
Premiul Literar al Prințesei Asturiilor[*]​[2]
Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler[*]​  Modificați la Wikidata
Membru corespondent al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Poeta Ana Blandiana în tinerețe, anii '70

Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, născută Coman; n. , Timișoara, România) este o scriitoare (autoare a 27 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi), ziaristă[5] și luptătoare pentru libertate civică din România.

În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent. A fost membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale.

Este membru corespondent al Academiei Române, din 2016.[6]

Originea și studiile

[modificare | modificare sursă]

Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș și a soției sale Otilia, fostă Diacu, de profesie contabil. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944, familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România, preotul Gheorghe Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.[7][8]

Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, Blandiana, Alba.

Tatăl poetei a murit într-un accident casnic în anul 1964, suferind arsuri la scurt timp după eliberarea din detenția politică.[9]

După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.[10]

Interdicții de publicare

[modificare | modificare sursă]

Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959-1964, 1985, 1988-1989),[7] iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Înainte de a deveni poetă a lucrat pe un șantier de construcții, deoarece a fost persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr special.

  • În 1990, Ana Blandiana reînființează PEN Clubul Român al cărei președintă devine. Este unul dintre inițiatorii Alianței Civice pe care o conduce intre 1991 și 2001. Fondatoare și președintă a Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie "Stéphane Mallarmé" și a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).

Referințe critice

[modificare | modificare sursă]

Receptarea critică a operei Anei Blandiana a fost extrem de bogată, la fel de bogată ca și opera.

Primele poeme au fost centrate pe bucuria de a descoperi lumea, structura discursivă a încorporat senzații fruste, autentice, un amestec de candoare copilărească și luciditate matură a conștiinței.[11]

Criticul Marian Popa subliniază că «situația dilematică este creată prin raportarea normelor biologice la cele etic-sociale»; «conștiința trupului păcătos și precar ajunge însă cu timpul sursa unei voluptăți reci, sarcastice, revendicând ultragiul», «mijloc de exteriorizare a vitalismului intens».[10]

O interesantă conjugare lirică a temei somnului în poezia Anei Blandiana este observată de criticul literar Eugen Simion: «somnul nu este cu necesitate o prefigurare a morții; e întoarcerea pentru o clipă la ritmul pur al materiei, o zonă de liniște și de plenitudine a pasiunii degajate de forța devastatoare a simțurilor; iubirea își regăsește în acest spațiu chipu-i melancolic, suav, spiritualizat» (SSra, I, 336): Adorm, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali./ (...) / Nu te speria, / Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / Au început să prindă rădăcini, / În curând frunzele ne vor înveli / În auriul omăt. / Niciodată n-am semănat mai mult, / Aripile ți s-au afundat în țărână / Și nu se mai văd. («Adorm, adormi»).

Alexandru Piru, în «Istoria literaturii române de la început până azi» (1981), apreciază că «Poeta are o filozofie. În tentativa sa de a fi, omul se izbește implacabil de un termen final, ceea ce constituie, cum se intitulează cel de-al doilea volum, Călcâiul său vulnerabil (1966). Salvarea se află în aspirația spre puritate, condiție etică, dar și în sublimarea vieții în artă, condiție estetică. Altfel spus, nemurirea se obține prin identificarea cu universul, nu prin imitarea naturii, arta e un fel de transsubstanțiere, o mutație ontologică (A treia taină, 1969). Mai departe poeta caută hotarul dintre bine și rău, dintre înnorat și senin, dintre lumină și noapte, exterior și interior, paradis și infern. Moartea e văzută ca un rit nupțial...» (PIL, 502 sq.).

Nicolae Manolescu reține[12] mai ales: „proza de ficțiune, foarte personală, conține pagini antologice”.

Opera

[modificare | modificare sursă]

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie.[13] În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania.

După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.

Cărți de poezie

[modificare | modificare sursă]
  • Persoana întâia plural, 1964
  • Călcâiul vulnerabil, 1966;
  • A treia taină, 1969;
  • 50 de poeme, 1970;
  • Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972;
  • Poeme, 1974;
  • Somnul din somn, 1977;
  • Întâmplări din grădina mea, 1980;
  • Ochiul de greier, 1981;
  • Ora de nisip, 1984;
  • Stea de pradă, 1986;
  • Alte întâmplări din grădina mea, 1987;
  • Întâmplări de pe strada mea, 1988;
  • Poezii, 1988;
  • Arhitectura valurilor, 1990;
  • 100 de poeme, 1991;
  • În dimineața de după moarte, 1996;
  • La cules îngeri, 1997, 2003, 2004;
  • Cartea albă a lui Arpagic, 1998;
  • Balanța cu un singur talger, 1998;
  • Soarele de apoi, 2000;
  • Refluxul sensurilor, 2004;
  • Poeme (1964-2004), 2005;
  • Întoarcerea lui Arpagic, 2008;
  • Patria mea A4, 2010;
  • Pleoape de apă, 2010;
  • În bibliotecă, 2018
  • Variațiuni pe o temă dată, 2018

Cărți de eseuri

[modificare | modificare sursă]
  • Calitatea de martor, 1970, 2003
  • Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975
  • Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978
  • Coridoare de oglinzi, 1983
  • Autoportret cu palimpsest, 1985
  • Orașe de silabe, 1987
  • Geniul de a fi, 1998
  • Ghicitul în mulțimi, 2000
  • Cine sunt eu?, 2001
  • A fi sau a privi, 2005
  • O silabisire a lumii, 2006
  • Spaima de literatură, 2006
  • Fals tratat de manipulare, 2013
  • Istoria ca viitor, 2017
  • Soră Lume, 2020

Cărți de proză

[modificare | modificare sursă]
  • Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 - nuvele fantastice;
  • Proiecte de trecut, 1982 - nuvele fantastice;

Ambele volume au apărut sub titlul Orașul topit și alte povestiri fantastice in 2004;

  • Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 - roman;
  • Imitație de coșmar, 1995 - nuvele.
  • Povestiri fantastice, 2016

Varia

[modificare | modificare sursă]

Cărți traduse și antologii

[modificare | modificare sursă]
  • Homokora - Kriterion Konyvkiado, București, 1971 (maghiară);
  • Pieta achillesowa i inne wiersze, Wydawnictwo Literackie, Krakow - Wroclaw, 1982 (poloneză);
  • Valaki engem almodik, Kriterion Konyvkiado, Bucuresti, 1985 (maghiară);
  • San v sania, Narodna Cultura, Sofia, 1986 (bulgară);
  • Kopie eines Alptraums, Volk und Welt, Spektrum, Berlin, 1988 (germană);
  • L'ora di sabbia, Edizioni Saval, Bologna, 1987 (italiană);
  • Stihotvorenia, rasscazi, esse, Radouga, Moskva, 1987 (rusă);
  • The Hour of Sand, Anvil Press Poetry, London, 1989, 1990 (engleză);
  • Mineviku - Plaanid, L.R., Tallinn, 1989 (estonă);
  • Sniega Stunda, Liesna, Riga, 1989 (letonă);
  • En kyrka full av fjarilar, Symposion Bokforlag, Stockholm, 1990 (suedeză);
  • Kanskje noen drommer meg, Solum Forlag, Oslo, 1990 (norvegiană);
  • Étoile de proie[14], (Stea de pradă), traducere de Hélène Lenz, 1991 (franceză);
  • Kopie eines Alptraums, Steidl Verlag, Bokforlaget Hypatia, Stockholm, 1992 (suedeză);
  • L'église fantôme[15], traducere de Micaela Slǎvescu, Syros-Alternatives, Paris, 1992 (franceză);
  • Kopie van een nachtmerrie, Amsterdam, 1992 (olandeză);
  • Svedotzi, Biblioteka Kov, Vrsatz, 1993 (sârbă);
  • Poezi, Shtepia Botuese Enciklopedike, Tirana, 1993 (albaneză);
  • Presentation/ Vorwort/ Prezentare, editie trilingva, DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst/ Office Allemand d'echange universitaires), Paris, 1993 (germană, franceză, română);
  • Die Applausmaschine, Steidl Verlag, Göttingen, 1993 (germană);
  • Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9
  • Clair de mort[16], Librairie Bleue, Troyes, 1994 (franceză);
  • Kopi av et mareritt, Gyldendal Norsk Forlag, Oslo, 1995 (norvegiană);
  • Engelernte, Ammann Verlag, Zürich, 1994 (germană, în traducerea lui Franz Hodjak);
  • L’Architecture des vagues[17] (Arhitectura valurilor), traducere de Hélène Lenz, Saint-Jean-de-Bruel, 1995 (franceză);
  • Kopie eines Alptraums, Fischer Taschenbuch Verlag, Frankfurt am Main, 1996 (germană);
  • Ofullbordad helvet, Forlags ab Gondolin, 1997 (suedeză);
  • Szelet Allat, Pont, Budapest, 1998 (maghiară);
  • Gedichten, Go-Bos Press, 1998 (olandeză);
  • Sternenherbst, Dionysos,traducere Christian W. Schenk, 1999 (germană);
  • Cekmedjeto s aplodismenti, DAR, Sofia, 1999 (bulgară);
  • Potreba za priciom, Arka, Smederevo, 2000 (sârbă);
  • Isbrane pesmi, Cankarjeva zalozba, Ljubljana, 2003 (slovenă);
  • Potreba za razgovor, Arka, Smederevo - Id. Skoplje, 2004 (macedoneană);
  • Ana Blandiana, Sower, Beijing, 2004 (chineză),
  • Arhanghel vo saghi, Editia Plejadi, Struga, 2004 (macedoneană);
  • Un tempo gli alberi avevano occhi, Donzelli Editore, Roma, 2004 (italiană);
  • Projectos de passado, Editura Cavallo de Ferro, Lisabona, 2005 (portugheză).
  • La meva pàtria A4, trad. Corina Oproae, Cafè Central-Eumo, Vic (catalană);
  • Autrefois les arbres avaient des yeux : anthologie, 1964-2004[18], traducere de Luiza Palanciuc, Troyes, France, Éditions Librairie Bleue, 2005 (franceză);
  • Les Saisons, traducere de Muriel Jollis-Dimitriu, Éditions Le Visage Vert, 2013 (franceză).
  • Invadată de cuvinte, antologie - versuri, proză, convorbiri, traducere și prefață Ognean Stamboliev, ed. Gea Libris, Sofia, 2017, (în limba bulgară, ISBN 9781980240341
  • Pieta - Eine Auswahl rumänischer Lyrik, traducere: Christian W. Schenk, Dionysos, Boppard, 2018, ISBN 9781977075666
  • SECHS RUMÄNISCHE DICHTER:(Șase poeți români), selecție și traducere: Christian W. Schenk - (Ana Blandiana, Ion Caraion, Ștefan Augustin Doinaș, Marin Mincu, Emil Manu, Marin Sorescu) - Dionysos, Boppard, ISBN 978-1980320890
  • Geschlossene Kirchen - Biserici închise. Gedichte, Pop Verlag, Ludwigsburg 2018, ISBN 978-3-86356-185-7;
  • ROSARIEN: Rumänische Gegenwartslyrik 2020, 444 Seiten, Dionysos Boppard 2020, trad. Christian W. Schenk, ISBN 979-8649287029;

Volume colective

[modificare | modificare sursă]

Teze de doctorat

[modificare | modificare sursă]
  • Profilul literar al Anei Blandiana - Margareta Dumitrescu Dumitrescu; Bucuresti, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Litere, 2012

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]

Premii literare

[modificare | modificare sursă]
  • Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969
  • Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970
  • Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982
  • Premiul Internațional „Gottfried von Herder”, Viena, 1982
  • Premiul Național de Poezie, 1997
  • Premiul "Opera Omnia", 2001
  • Premiul Internațional "Vilenica", 2002
  • Premiul „Poetul European al Libertății”, pentru volumul Patria mea A4, în martie 2016. Volumul apăruse în traducere poloneză în ianuarie 2016, iar decernarea premiului a avut loc în cadrul ediției a 4-a din cadrul concursului cu același nume, organizat la Gdansk, în Polonia.[20]
  • Premiul „Prințesa de Asturias” pentru Literatură, 2024.[21]

Decorații

[modificare | modificare sursă]

Doctor Honoris Causa

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ https://www.lapunkt.ro/2014/11/10-zece-punkte-ana-blandiana/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://elpais.com/cultura/2024-05-23/la-poeta-rumana-ana-blandiana-se-alza-con-el-premio-princesa-de-asturias-de-las-letras.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ LIBRIS, , accesat în  
  4. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  5. ^ coord. Păcurariu, Dim. (). Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente. Univers. p. 62. 
  6. ^ Titularizări și alegeri de noi membri în Academia Română, 4 noiembrie 2016
  7. ^ a b Ana Blandiana, Istoria ca viitor și alte conferințe, București: Humanitas, 2017, p. 87, ISBN 978-973-50-5916-3/821.135.1
  8. ^ INTERVIURI CU SCRIITORI. Ana Blandiana: „Îl parodiasem pe Ceaușescu travestindu-l în Motanul Arpagic”, 12 iulie 2014, Horia Tabacu, Evenimentul zilei, accesat la 15 iulie 2014
  9. ^ PUȘCAȘ, Cristina Liana (). „Cum a fost arestat de Securitate, în urma unor înscenări, preotul Gheorghe Coman, tatăl Anei Blandiana”. Accesat în . 
  10. ^ a b Popa, Marian (). Dicționar de literatură română contemporană. Albatros. p. 110-111. 
  11. ^ Scriitori români. Editura Științifică și Enciclopedică. . p. 89. 
  12. ^ Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc, p. 236
  13. ^ „Ana Blandiana: „Faptul că am călătorit mult m-a făcut mai puțin severă și prăpăstioasă în privința propriei noastre evoluții" - articol publicat în revista „Sinteza", 12 decembrie 2022”. Accesat în . 
  14. ^ Blandiana, Ana. „Étoile de proie”. Ateliers du Tayrac – via Library Catalog - www.sudoc.abes.fr. 
  15. ^ Blandiana, Ana; Cocea, Joanna (). „L'église fantôme = Biserica fantomǎ”. Syros – via Library Catalog - www.sudoc.abes.fr. 
  16. ^ Pop, Ion; Blandiana, Ana (). „Ajournement général: poèmes”. Librairie bleue, – via Library Catalog - www.sudoc.abes.fr. 
  17. ^ „Catalogue SUDOC”. www.sudoc.abes.fr. 
  18. ^ Blandiana, Ana. „Autrefois les arbres avaient des yeux: anthologie (1964-2004)” – via Library Catalog - www.sudoc.abes.fr. 
  19. ^ Selectia "Formula AS" - Carte, Adriana Bittel, Formula AS - anul 2012, numărul 1015, accesat la 22 ianuarie 2014
  20. ^ Ana Blandiana - „Poetul European al Libertății” Arhivat în , la Wayback Machine., Agerpres, 20 martie 2016
  21. ^ „Ana Blandiana se declară emoționată și onorată de Premiul Prințesa de Asturias pentru Literatură”, Agerpres.ro, , accesat în  [nefuncțională – arhivă]
  22. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, a) 4.
  23. ^ „Scriitoarea Ana Blandiana ajunge Doctor Honoris Causa la UBB”. www.actualdecluj.ro. Accesat în . 
  24. ^ „Ana Blandiana, Doctor Honoris Causa al Universității din Salamanca”. Observator Cultural. Accesat în . 
  25. ^ D.C. „Ana Blandiana, doctor Honoris Causa. UNATC aniversează 72 de ani în Sala Ion Caramitru a TNB”. DCNews. Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Ana Blandiana în ediții enciclopedice

[modificare | modificare sursă]
  • Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană, B., Editura Albatros, București, 1977
  • Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Calendar Național, Chișinău, 2002, pp. 110–112
  • Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului. B., Ed. Geneze. vol.IV, 2003
  • DEI. Nume Proprii, Ed. Cartier, Chișinău - București, 2004, p. 183
  • Bol'șoi Sovetskii Ențiklopediceskii Slovar', Moscova, Ed. "Drofa", 2009
  • Enciclopedia Universală Britannica, B.-Ch., Ed. Litera,2010, vol. 2, p. 289

Referințe critice în reviste

[modificare | modificare sursă]
  • Adamek, Diana (1990) O poetică a predicatului, în Tribuna, nr. 25
  • Antonescu, Nae (1992), Autobiografie lirică, în Steaua, nr. 3
  • Alexiu, Lucian (1977), Somnul din somn, în Orizont, nr.12
  • Cesereanu, Ruxandra (2002), Românii contra Anei Blandiana, în Apostrof, nr. 4
  • Cistelecan Al. (1985), Stea de pradă de Ana Blandiana, în Familia, nr. 2
  • Cristea, Dan (2011), Patria singulară a scriiturii, în Luceafărul de dimineață, nr. 4
  • Cristel, Tamara (1998), Fascinația misterului vieții și al morții în poezia Anei Blandiana, în Literatura și arta, 7 mai
  • Cugno, Marco (1991), Poezia ca spațiu de rezistență la istorie, în Viața Românească, nr. 9
  • Dimisianu, Gabriel (1986), Ființa de cuvinte, în Ramuri, nr. 8
  • Grigurcu, Gheorghe (2005), Ethosul Anei Blandiana, în România literară, nr. 3
  • Holban, Ioan (2005), Poezia Anei Blandiana, în Convorbiri literare, nr. 7
  • Manolescu, Nicolae (1971), Ana Blandiana: Cincizeci de poeme, Calitatea de martor, în Contemporanul, nr. 2
  • Moraru, Cornel (1993), Impactul terorii asupra individului, în Vatra, nr. 4
  • Papadima, Liviu (1990), Ana Blandiana – Poezii, în Curierul românesc, 15 ianuarie
  • Papahagi, Marian (1985), Starea de insomnie, în Tribuna, nr. 44
  • Simion, Eugen (1988), O elegie a ființei, în România literară, nr. 14
  • Stanceva, Rumiana (2000), Un text polifonic, în România literară, nr. 45
  • Ștefănescu, Alex. (1991), De o sută de ori Ana Blandiana, în România literară, nr. 42
  • Ulici, Laurențiu (1981), Spiritul și litera, în Contemporanul, nr. 30
  • Zaciu, Mircea, (1993), Între patos și luciditate, în Familia, nr. 4
  • Zamfir, Mihai, (1993), Monografia terorii cenușii, în România literară, nr. 24

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Cărți în format electronic 2003

2004

2005

2011

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ana_Blandiana&oldid=16567926