Nora Iuga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Nora Iuga
Naştere – 4 ianuarie 1931
Bucureşti
Profesiune – poetă, romancieră, traducătoare
Naţionalitate – Drapelul României România
Perioadă activă
ca scriitor –
Literatura română post-belică,
Literatura română contemporană
1968 - prezent
Operă/e de debut – Vina nu e mea, 1968

Nora Iuga este pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino, (n. 4 ianuarie 1931, Bucureşti) este o poetă română, romancieră şi traducătoare din limbile germană şi suedeză. A fost soţia poetului decedat George Almosnino şi este mama balerinului Tiberiu Almosnino.

Cuprins

[modifică] Biografie

Este licenţiată a Facultăţii de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din Bucureşti (1953). I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu şi George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 şi 1955. Lucrează ca bibliograf la Biblioteca Centrală de stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Ziaristă la ziarele de limba germană "Neuer Weg" şi "Volk und Kultur" (1977-1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi membră PEN-Club. Din anul 2000 deţine funcţii de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secţiei de Poezie (iniţiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor "Gellu Naum") în perioada 1999 - 2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor în 2002, membră în Biroul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti în 2002. Din 1985 este scriitoare profesionistă. Face lecturi publice în străinătate şi primeşte numeroase burse. A început să scrie versuri în clasa a două la Institutul Catolic: în timp ce tatăl ei cântă la vioara un poem de Jeno Hubay, Nora Iuga a simţit o vibraţie puternică şi muzică a început să se transforme în cuvinte. Atunci a trăit pentru prima oară tulburătoarea atingere a inspiraţiei. Probabil din această cauză, Nora Iuga nu suporta calificativul de profesionist în poezie şi nu şi-a făcut niciodată o meserie din scris.

[modifică] Opere publicate

[modifică] Volume de poezie

  • Vina nu e a mea, Editura Pentru Literatură, 1968
  • Dactilografa de noapte, Colecţia "Scriitorii Bucureştiului", 1996
  • Spitalul manechinelor, Editura Universal Dalsi, 1998
  • Capricii periculoase, Editura Vinea, 1998
  • Inima ca un pumn de boxeur (Antologie - Ediţii definitive), Editura Vinea, 2000
  • Autobuzul cu cocoşaţi, Editura Vinea, 2001
  • Der Autobus mit den Bucklingen, Edition Solitude-Stuttgart, Klett-Cotta, 2003. Traducere în germană de Ernest Wichner. Nora Iuga afirmǎ cǎ aceastǎ traducere "a trecut, din pǎcate, absolut neobservatǎ de cǎtre presa din România".

[modifică] Volume de proză

  • Sexagenara şi tânărul, Editura Albatros, 2000
  • Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, Editura Vinea, 2001
  • Lebăda cu două intrări, Editura Vinea, 2003
  • Sexagenara şi tânărul, Editura Polirom, 2004
  • Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Polirom, 2007
  • Sexagenara şi tânărul, Editura Beletrina, 2009 - Slovenia
  • Sexagenara şi tânărul în curs de apariţie în Bulgaria la Editura Paradox Publishing Group, în Franţa la Editura Atelier de l`Agneaux.
  • Săpunul lui Leopold Bloom, reeditat de Polirom în anul 2007, va apărea pînă la sfîrşitul anului 2009, la Paradox Publishing Group, în Bulgaria.
  • Hai să furăm pepeni, Editura Polirom, 2009


În prezent, Nora Iuga lucrează la două cărţi:

  • Amanţii albaştri (o carte experiment cu ilustraţii erotice)
  • Scrisoarea

[modifică] Traduceri selective

De-alungul anilor, scriitoarea Nora Iuga a făcut numeroase traduceri:

[modifică] Cărţile publicate (ordine cronologică)

  • Vina nu e a mea, Editura Pentru Literatură, 1968
  • Dactilografa de noapte, Colecţia "Scriitorii Bucureştiului", 1996
  • Spitalul manechinelor, Editura Universal Dalsi, 1998
  • Capricii periculoase, Editura Vinea, 1998
  • Inima ca un pumn de boxeur (Antologie - Ediţii definitive), Editura Vinea, 2000
  • Sexagenara şi tânărul, Editura Albatros, 2000
  • Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, Editura Vinea, 2001
  • Autobuzul cu cocoşaţi, Editura Vinea, 2001
  • Lebăda cu două intrări, Editura Vinea, 2003
  • Hai să furăm pepeni, Editura Polirom, 2009

[modifică] Premii şi distincţii literare

  • A obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor în 1980 pentru volumul de versuri Opinii despre durere.
  • A obţinut Premiul oraşului Slobozia, 1993
  • A obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor în 1994 pentru romanul Săpunul lui Leopold Bloom.
  • A obţinut Premiul Asociaţiei de Bucureşti, 1996
  • A obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor în 1998 pentru o traducere a romanului Die Blechtrommel (Toba de tinichea), de Günter Grass.
  • A obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor în 2000 pentru romanul Sexagenara şi tânărul.
  • A obţinut Premiul de excelenţă al revistei Poesis, Satu-Mare, 2000
  • A obţinut Premiul revistei Cuvântul, 2000
  • A obţinut Premiul oraşului Călăraşi, 2001
  • A obţinut premiul revistei Cuvântul în 2005 pentru poemul-roman Fetiţa cu o mie de riduri.
  • I-a fost înmânat în 2007 Premiul Friedrich-Gundolf de către Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung. Distincţia i-a fost oferită într-un cadru festiv, la Castelul Wörlitz. Premiul Friedrich-Gundolf se acordă din anul 1964, printre câştigători numărându-se nume celebre, precum: Imre Kertesz, Patrice Chereau, Konstantin Asadowski sau Giorgio Strehler.
  • Autoarea a obţinut în 2009 diploma „Una dintre cele mai frumoase cărţi apărute în anul 2007 în Germania” pentru antologia de poezie Gefährliche Launen (Capricii periculoase), apărută la editura Klett-Cotta, 2007. Traducerea în germană a antologiei îi aparţine lui Ernest Wichner, iar postfaţa este semnată de Mircea Cărtărescu. De altfel, antologia s-a epuizat deja, editura germană urmînd să o reediteze.
  • Nora Iuga a câştigat în 2009 cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD). Scriitoarea va beneficia de această bursă în perioada 15 mai 2009 - 15 mai 2010. Au mai obţinut această bursă, de-a lungul timpului, scriitori precum: Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Gellu Naum, Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş.
Unelte personale
În alte limbi