Emilian Galaicu-Păun (n. 22 iunie 1964, Unchitești, Soroca, Republica Moldova) este un poet, prozator, eseist, traducător și editor român din Basarabia, editor-șef al editurii Cartier din Chișinău.
A absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău (1986) și și-a sustinut doctoratul la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1989).
Este colaborator permanent la revista „Vatra” din Târgu Mureș și redactor-șef al Editura Cartier din Chișinău. Emilian Galaicu-Păun este coleg de generație cu Eugen Cioclea, Nicolea Popa, Vasile Gârneț, s.a. Poetul aparține generației optzeciste din Basarabia.
Poeziile sale imbina elementele bibleice deseori intalnite in operele sale in imbinare cu problemele prin care trecea Basarabia in procesul redobandirii demnitatii sale nationale. Poezii precum Ch-au (odă adusă orașului Chișinău), Cel bătut îl duce pe cel nebătut, sunt scrise intr-un stil postmodernist, pline de realitatile basarabiei post-sovietice si critici aduse adeptilor moldovenismului.
- 1986 - Lumina proprie, Editura Literatura Artistică, Chișinău
- 1989 - Abece-Dor, Editura Literatura Artistică, Chișinău
- 1991 - Levitații deasupra hăului, Editura Hyperion, Chișinău
- 1994 - Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, Editura Dacia, Cluj-Napoca
- 1996 - Gesturi. Trilogia nimicului, Editura Cartier, Chișinău
- 1999 - Yin Time, Editura Vinea, București
- 1999 - Poezia de după poezie. Ultimul deceniu, Editura Cartier, Chișinău
- 2002 - Gestuar, Editura Axa, Botoșani
- 2009 - Arme grăitoare, Editura Cartier, Chișinău
- 2011 - Țesut viu. 10 x 10, roman, Editura Cartier, Chisinău
- 2012 - "A-Z.best", poeme, Editura ARC, Chisinău
- Georg Trakl, Antume (2001); Postume (2001)
- Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și România
- Membru fondator al ASPRO
- Membru al PEN-clubului