Adam Mickiewicz
Adam Bernard Mickiewicz (poloneză, lituaniană Adomas Bernardas Mickevičius, bielorusă Адам Бернард Міцкевіч, n. 24 decembrie 1798 la Zaosie, d. 26 noiembrie 1855 la Istanbul) a fost un poet și scriitor polonez și luptător pentru independența și reîntregirea patriei natale. A fost considerat [cine?] cel mai bun poet romantic polonez din secolul XIX, alături de Zygmunt Krasiński, Juliusz Słowacki și Cyprian Kamil Norwid.
[modificare] Biografie
Se naște în familia unui avocat. După ce este educat de mama sa, urmează școala din Nowogrodek, apoi intră la Universitatea din Wilno, fiind pasionat de științele umaniste. Aici ia contact cu ideile nationaliste și ateiste.
Pentru a lupta pentru eliberarea Poloniei de sub jugul țarist, Mickiewicz pune bazele grupării Filomaților (iubitori ai virtuții), motiv pentru care este ulterior arestat și exilat din Polonia.
La Sankt Petersburg se împrietenește cu mulți decembriști importanți, la fel și la Moscova, unde îl cunoaște pe Pușkin. În 1829, susținut de prietenii săi, obține aprobarea de a părăsi Rusia. La Weimar se întâlnește cu idolul său, Goethe. În 1830, ajuns la Roma, află că în Polonia s-a declanșat insurecția. Se îndreaptă spre patria natală trecând prin Paris și apoi Dresda, unde află că revoluția este înfrântă. Se mută la Paris, unde desfășoară o intensă activitate publicistică, dar și ca poet. Datorită disputelor din cadrul imigrației poloneze de acolo, renunță la luptă și la scris și intră într-un cerc mistic, towianismul.
Scurte perioade de timp mai locuiește și în Italia (unde revine la ideile revoluționare) și la Constantinopol, unde pune la cale formarea unei armate de eliberare a Poloniei, dar bolnav de holeră, își pierde viața.
[modificare] Opera
Primele volume de poezie îi apar în 1822 - 1823. Cea mai valoroasă creație a sa este poemul Pan Tadeusz, dedicat Poloniei, pe care îl temină în 1832, pe când se afla la Paris.
|
||||||
|
|
||||||||||||||||||||