Ernst Theodor Amadeus Hoffmann
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| E. T. A. Hoffmann scriitor german |
||
|---|---|---|
 |
||
|
Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann (sau anturaj): Portretul lui E. T. A. Hoffmann
Berlin, Staatliche Museen zu Berlin |
||
| Data naşterii | 24 ianuarie 1776 | |
| Locul naşterii | Königsberg (Kaliningrad) | |
| Data decesului | 25 iulie 1822 | |
| Locul decesului | Berlin | |
| Naţionalitate | {{{naţionalitate}}} | |
| Ocupaţie | {{{ocupaţie}}} | |
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann - de fapt Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann, cel de-al treilea prenume fu ales mai târziu de către autor, din admiraţie pentru Mozart - a fost un scriitor, compozitor şi pictor romantic german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad - d. 25 iulie 1822 la Berlin). Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic şi al basmului cult. Datorită pregătirii muzicale el a activat şi ca libretist, teoretician şi critic muzical. Unele dintre cele mai celebre poveşti şi povestiri ale sale sunt Piticuţ - zis şi Cinabru, Spărgătorul de nuci, Elixirele diavolului, Urciorul de aur şi Domnişoara de Scudery.
Cuprins |
[modifică] Biografia
Fiu al unui jurist, Ernst Theodor crescu din 1780, de la divorţul părinţilor, alături de mama sa în casa bunicilor de linie maternă. El se bucură de la o vârstă fragedă de o bună pregătire muzicală şi se îndeletnici cu desenul, dovedind aptitudini mai ales în domeniul caricaturii. Despărţit de fratele său, el îşi petrecu copilăria într-un mediu de oameni în vârstă, a cărui austeritate deveni mai târziu o temă a prozei sale.
În oraşul natal el frecventă cursurile elementare de la "Burgschule" şi studie între 1792 şi 1795 dreptul, conform tradiţiei de familie. Încă din timpul şcolii îl legă o prietenie trainică de Theodor Gottlieb von Hippel (1775–1843). Altfel decât colegii săi, care se străduiau conform uzanţelor de atunci să-şi însuşească o cultură cât mai vastă, frecventând prelegeri de istorie, filologie sau filosofie, Hoffmann se mărgini la studiile de drept. După primul examen de stat el a activat ca referendar la Kaliningrad, locuind încă la bunici şi dorind deja să se dedice artei. În 1796 deveni asesor al administraţiei de stat din Głogów (pe atunci Glogau) şi în 1768 referendar la Kammergericht din Berlin. În această perioadă încheie logodna cu verişoara sa Minna Doerffer.
Cel de-al doilea examen de stat îl susţinu cu succes în 1799 (după alte surse în 1800) şi se angajă după aceea ca asesor la Judecătoria din Poznań (Posen). În Poznań făcu cunoştinţă cu poloneza Maria Thekla Michalina Rorer-Trzynska, cu care se căsători în 1802, după ce anulă logodna cu Minna. În acelaşi an el fu transferat disciplinar la Płock, din cauza unor caricaturi apărute anonim, în care erau batjocorite oficialităţile prusace. În 1803 (după alte surse în 1804) el îşi continuă cariera în calitate de consilier de stat la Varşovia. Aici el veni prin intermediul amicului său Julius Eduard Hitzig (1780-1849) pentru prima oară în contact cu cercul romanticilor de la Berlin, din rândul cărora şi-i alese ca prieteni pe muzicianul F. A. Morgenroth şi pe poetul Zacharias Werner. La Varşovia Hoffmann preluă în 1806 postul de dirijor al "Societăţii Muzicale". În acelaşi an trupele napoleoniene desfiinţară administraţia prusacă a Varşoviei, ceea ce determină, în vara lui 1807, plecarea lui Hoffmann la Berlin.
Lipsit în Berlin de orice mijloc de trai, Hoffmann se stabili în septembrie 1807 în Bamberg. La teatrul din acel oraş el preluă întâi funcţia de capelmaistru, apoi şi cea de compozitor de muzică de scenă şi de asistent răspunzător cu decorurile. După închiderea teatrului în 1809 el se văzu nevoit să supravieţuiască dând ore de pian şi de canto. Atunci debută şi cu recenzii în paginile ziarului "Allgemeine Musikalische Zeitung", făcând în acelaşi timp cunoştinţă cu mai mulţi medici de ospiciu şi purtând în anturajul lor numeroase discuţii pe teme de psihologie, psihiatrie şi magnetism. La Bamberg se îndrăgosti de o elevă de-a sa în vârstă de şaisprezece ani, Julia Mark. După ce părinţii acesteia se îngrijiseră să o mărite, evitând astfel scandalul, Hoffmann părăsi oraşul francon.
Între 1813 şi 1814 scriitorul fu numit director muzical al ansamblului lui Joseph Seconda, care susţinea spectacole la Dresda şi Leipzig. După diferenţe cu Seconda el reveni, în septembrie 1814, în serviciul de stat, în care avansă prin numirea în funcţiunea de consilier la "Kammergericht" de la Berlin (1816), apoi în calitatea de membru al unei comisii de anchetare a delictelor de trădare (1819) şi de membru al Senatului de pe lângă Curtea Supremă de Apel (1821). Începând cu luna octombrie a anului 1814 Hoffman frecventă în mod regulat cercul literar format din Hitzig, Chamisso, de la Motte Fouqué, David Ferdinand Koreff ş. a., supranumit cercul "Fraţilor Serapion". El întreţinu de asemenea relaţii de prietenie cu actorul Ludwig Devrient, precum şi cu scriitorii Ludwig Tieck şi A. F. Bernhardi.
În ianuarie 1822 i se confiscă de către autorităţi manuscrisul povestirii Meşterul Purece, în care era parodiată tagma funcţionărimii prusace. Deja grav bolnav, Hoffmann mai apucă doar să conceapă o pledoarie împotriva acuzaţiilor de denigrare a funcţionarilor de stat, de lezmaiestate şi de încălcare a regulilor de confidenţialitate. Datorită acestei pledoarii, importantă pentru posteritate deoarece conţine principiile poetologice ale scriitorului, fu permisă publicarea povestirii sub o formă cenzurată. Lui Hoffmann i se interzise însă orice activitate literară. Acesta muri pe data de 25 iulie 1822, din cauza unei boli ale coloanei vertebrale.
[modifică] Opera literară
- 1814
- Urciorul de aur, basm
- Scrieri fantastice în maniera lui Callot (4 vol.), cu o prefaţă de Jean Paul
- 1815
- 1815-1816 Elixirele diavolului
- 1816 Spărgătorul de nuci şi regele şoarecilor
- 1817 Nocturnele
- 1818
- Meşterul Martin butnarul şi calfele lui, nuvelă
- Minele din Falun
- 1819
- Piticuţ - zis şi Cinabru
- Aducătorul de somn
- Consilierul Krespel
- 1819-1821 Fraţii Serapion (4 vol.)
- 1820 Domnişoara de Scudery, nuvelă
- 1820-1822 Părerile despre viaţă ale motanului Murr
- 1821 Cavalerul Gluck
- 1822 Meşterul Purece
[modifică] Opera muzicală
- Opera Dragoste şi gelozie, după o piesă de F. Calderon
- 1808 Legământul solemn
- Cinci sonate pentru pian
- 1813 – 1814 Opera Undine pe un libret de La Motte Fouqué, reprezentată în premieră în 1816, la Berlin
[modifică] Bibliografie
[modifică] Ediţii ale operelor în limba română
- Elixirele diavolului. Roman, Bucureşti : Minerva 1970.
- O mireasă la loterie. Nuvelă fantastică, Iaşi : Agora 1992.
- Părerile despre viaţă ale motanului Murr, Bucureşti : Univers 1985
- Spărgătorul de nuci şi regele şoarecilor. Basm, Chişinău : Lit. Artistică 1989.
- Ulciorul de aur, Bucureşti : Ed. Ion Creangă, 1992.
[modifică] Ediţii ale operelor în limba germană
- Werke in drei Bänden, Berlin und Weimar : Aufbau-Verlag, 1976.
- Werke, Leipzig 1896.
- Gesammelte Schriften, 11 vol., Berlin 1845.
[modifică] Biografia
- Gabriela Danţiş: Hoffmann, Ernst Theodor Amadeus, în: Scriitori străini : Mic dicţionar, Bucureşti, 1981, p. 256-257.
- Birgit Gottschalk: Articolul Hoffmann, Ernst Theodor Amadeus în Romantische Lebensläufe, în: Helmut Schanze (ed.): Romantik-Handbuch, Stuttgart 1994, p. 682-685.
- Ernst Theodor Amadeus Hoffmann. Leben und Werk in Briefen, Selbstzeugnissen und Zeidokumenten, Berlin : Verlag der Nation 1976.
- Articolul Hoffmann, Ernst Theodor Amadeus în: Dicţionar de mari muzicieni, Bucureşti 2000, p. 229.
- Articolul Hoffman, Ernst Theodor Amadeus în: Dicţionar enciclopedic român. Vol. 2, Bucureşti, 1964, p. 713.
[modifică] Studii
- George Călinescu:Metafizica burlescă a lui E. T. A. Hoffmann, în: Scriitori străini, Bucureşti 1967, p. 458-491.
- Albert Meier: Fremdenloge und Wirtstafel. Zur poetischen Funktion des Realitätsschocks in E.T.A. Hoffmahns Fantasiestück Don Juan, în Zeitschrift fur Deutsche Philologie vol. 111, Nr. 4 (1992), p. 516-531.
|
||||||||||||||||||||
