Hector Berlioz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hector Berlioz (1803-1869)

Hector Berlioz (n. 11 decembrie 1803, La Côte-Saint-André, Isère, Franța - d. 8 martie 1869, Paris) a fost un compozitor, scriitor și critic francez.

A avut o contribuție importantă în conturarea romantismului francez. Contribuția lui constă în promovarea unei noi estetici muzicale, care presupune existența unor mijloace expresive. Dezvoltarea orchestrei simfonice vine în întâmpinarea gustului pentru grandios al lui Berlioz, relevat prin 4 tipuri procedurale: forța sonoră, exploatarea efectelor timbrale, divizarea partidei instrumentale și mărirea numărului de instrumente (împreună cu preocuparea pentru stereofonie).

Hector Berlioz a fost și autorul „Tratatului de instrumentație”, care prezintă preocuparea romanticilor pentru timbrul instrumentelor, ca mijloc de exprimare nuanțată a sensibilităților. Berlioz inaugurează seria dirijorilor cu baghetă din secolul XIX.

Din punct de vedere compozițional, el creează lucrări instrumentale cu un program declarat și explicat, sau numai direcționat de titluri, cu forme noi, care evoluează dinspre simfonie către operă.

Creații[modificare | modificare sursă]

  • Simfonia fantastică
  • Simfonia Romeo și Julieta
  • Simfonia Harold în Italia
  • Simfonia lui Iulie
  • Simfonia funebră
  • Damnațiunea lui Faust
  • Recviem.

Legături externe[modificare | modificare sursă]