Petru Verussi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Petru Verussi
Petru Verussi.jpg
Date personale
Născut17 iunie 1847
Mărunțișu, Țara Românească
Decedat29 ianuarie 1886 (39 de ani)
București, Regatul României
NaționalitateFlag of Romania.svg român
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticPictură
PregătireAcademia de Belle-Arte din Paris
Profesor pentruȘcoala de arte frumoase din Iași
Mișcare artisticăClasicism
Opere importanteȚărancă

Petru Verussi (n. 17 iunie 1847, Mărunțișu, în prezent în județul Dâmbovița - 29 ianuarie 1886, București) a fost un pictor și publicist român, profesor la Școala de arte frumoase din Iași, membru al Societății Junimea și deputat liberal (1885-1886).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Petru Verussi - Țărancă, ulei pe pânză, Muzeul Național de Artă al României, București

Petru Verussi s-a născut la 17 iunie 1847 într-o familie de origine aromână. A urmat cursurile Școlii de arte frumoase din București, apoi a studiat, ca bursier al statului, la Academia de Belle-Arte din Paris.[1] După întoarcerea în țară, a fost profesor de desen la Școala fiilor de militari și la Liceul Național din Iași.[1] A fost numit profesor de estetică și de istoria artelor la Școala de arte frumoase din Iași, din juriu făcând parte Titu Maiorescu, N. Ionescu și Gheorghe Panaiteanu-Bardasare.[1]

Petru Verussi a fost membru al Junimii din anul 1870.[1] Nicolae Gane, junimist și el, îl caracteriza astfel:

„De o sănătate șubredă, potricălit de reumatisme, sprijinit pe niște picioare subțiri și șovăitoare, care abiè îi purtau greutatea trupului, el totuși parcă sfida propriile lui infirmități făcînd din noapte zi și din zi noapte. Era un fel de stîlp de cafenele încunjurat de tot ce-i pierde-vară în oraș și ținea recordul între fumători, băutori și povestitori de anecdote. Cu pălăria pe ceafă, într-o atmosferă s-o tai cu cuțitul, cu halba de bere dinainte, el era nota veselă în cercul lui de haimanale; vorbea tare, gesticula larg, răpunea din gură toate femeile și regula și politica țării. Om simpatic, dealtfel, cu o spoială de cultură generală și cu un dar de vorbă bun pentru a încălzi mahalalele, el izbuti pe timpul cînd răposatul Dimitrie Pruncu era prefect de Iași să se aleagă deputat în Colegiul al IV acum desființat.(…)”
— Nicolae Gane, Din „Junimea” [2]

A fost ales membru al Comitetului teatral al Teatrului Național din Iași în 1870,[3] fiind activ până moartea sa (1886); succesorul său a fost Andrei Vizanti.[4]

Petru Verussi a fost ales, în 1885, deputat liberal de Iași; a condus la București ziarul Liberalul. A murit subit, la 29 ianuarie 1886, în timpul unei ședințe parlamentare, interpelându-l pe ministrul instrucțiunii și cultelor, Dimitrie Sturdza.[5] După Nicolae Gane însă, a murit din cauza ruperii unui anevrism la două zile după memorabila ședință.[2]

Opera[modificare | modificare sursă]

Pictură[modificare | modificare sursă]

Petru Verussi este considerat un pictor minor; printre puținele picturi realizate de Verussi și care au fost păstrate se numără tablourile Portretul lui Napoleon al III-lea, copie executată după tabloul lui Hippolyte Flandrin (en/fr) în 1868, pe când se afla la studii la Paris, în prezent expus la Muzeul de Artă din Timișoara,[6] și Țărancă, ulei pe pânză aflat în colecțiile Muzeului Național de Artă al României din București. Verussi a executat și pictura murală interioară a Bisericii „Sfântul Gheorghe” - Eternitate din Iași.[7]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • P. Verussi, „Despre arta națională”, Analele Arhitecturei, 1891, n. 7, p. 144-152

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Ungureanu, 1988, p. 60.
  2. ^ a b Nicolae Gane, Din „Junimea”, text la Wikisource.
  3. ^ Massoff, 1978, p. 471.
  4. ^ Massoff, 1978, p. 495.
  5. ^ Ștefan Ion Ghilimescu, „CABINETUL DE STAMPE - Petru Verussi (1847-1886)”, Centrul Cultural Pitesti, accesat în  
  6. ^ Pagina Pictură de șevalet; portret de personalitate - Verussi, Petru. Portretul lui Napoleon al III-lea pe situl Institutul Național al Patrimoniului, Direcția Patrimoniu Mobil, Imaterial și Digital. Pagină accesată la 15 mai 2014.
  7. ^ Pagina Biserica „Sfântul Gheorghe” – Eternitate (Iași) pe situl Doxologia. Pagină accesată la 15 mai 2014.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Massoff, Teatrul romînesc: privire istorică, Editura pentru Literatură, 1978
  • Gheorghe Ungureanu, D. Ivănescu, Virginia Isac, Arhivele Statului din Iași, Documente din arhive ieșene: Documente literare. Volumul 3 din Documente din arhive ieșene, Editura Minerva, 1988

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Pagina Petru Verussi pe situl Crispedia.ro. Pagină accesată la 11 mai 2044.