Energie de ionizare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Energia de ionizare, cunoscută și sub denumirea de potențial de ionizare, reprezintă cantitatea de energie care este necesară pentru ca un electron dintr-un atom sau o moleculă să fie cedat. Cantitativ, procesul de ionizare se poate nota astfel:

X + energie → X+ + e

unde X este orice atom sau moleculă care poate ionizată, X+ este atomul sau molecula care a cedat atomul, iar e este electronul cedat.

Termenul de potențial de ionizare este o denumire mai veche a energiei de ionizare,[1] deoarece metoda mai veche de măsurare a energiei de ionizare avea la bază ionizarea unei specii chimice și accelerarea electronului cedat folosindu-se potențialul electrostatic. În prezent, IUPAC consideră această denumirea învechită (obsolete) [2]

Energii multiple[modificare | modificare sursă]

Cea de a n-a energie de ionizare reprezintă energia necesară pentru a ceda un electron de la o specie chimică cu sarcina (n-1). De exemplu, primele trei energii de ionizare sunt definite astfel:

Prima energie de ionizare
X → X+ + e
A doua energie de ionizare
X+ → X2+ + e
A treia energie de ionizare
X2+ → X3+ + e

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ F. Albert Cotton și Geoffrey Wilkinson, Advanced Inorganic Chemistry (ed. 5, John Wiley 1988) p.1381 ISBN 0-471-84997-9
  2. ^ IUPAC Gold Book (Cartea de Aur IUPAC); accesat pe 19 septembrie 2015
  • Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 204