Seleniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Seleniu
ArsenSeleniuBrom
S
  Hexagonal.svg
 
34
Se
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Se
Te
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Seleniu, Se, 34
Serie chimică  ?
Grupă, Perioadă, Bloc 16, 4, p
Densitate 4,79 g/cm3 la 300 K kg/m³
Culoare  ?
Număr CAS 7782-49-2[1]
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 78,96 uam u
Rază atomică 115 (103) pm pm
Rază de covalență pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 6
Număr de oxidare ±2, 4, 6
Oxid
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară solidă
Punct de topire 221 °C K
Punct de fierbere 684,6 °C K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare 26,3 kJ/mol kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului 3350 m/s la 293,15 K m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) −0,924 V (Se + 2e → Se2−)
2,48 (Pauling)
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Prima energie de ionizare 941 kJ/mol kJ/mol
A 2-a energie de ionizare 2045 kJ/mol kJ/mol
A 3-a energie de ionizare 2973,7 kJ/mol kJ/mol
A 4-a energie de ionizare 4144 kJ/mol kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Seleniul a fost descoperit de către Berzelius în 1817, și studiat mai departe de către alți cercetători ce-l găsesc în roci, seleniul în timp devine unul din importantele minerale care sunt răspunzătoare de o bună funcționalitate a organismului uman, respectiv animal.

Protecție[modificare | modificare sursă]

În cantități mari, se produce otrăvirea cu seleniu ce se manifesta printr-un prurit rebel și prin apariția de ulcere pe piele. Originea numelui este din cuvântul grecesc Selênê (luna).

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere chimic, seleniul este foarte apropiat de sulf, căruia îi seamănă foarte mult( se afla și în aceeași grupă din sistemul periodic), astfel încât seleniul va putea împrumuta uneori sistemele enzimatice sau de transport ale sulfului.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Seleniul se folosește în celule fotoelectrice, camere de filmat, la redresarea curentului electric, copiatoare etc. Seleniul pur își crește conductivitatea de o mie de ori atunci când este mutat de la întuneric la lumina solară puternică, lucru care îl face utilizat la construirea luxmetrelor.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Seleniul se obține din rafinarea plumbului, cuprului și nichelului.

Chimie[modificare | modificare sursă]

Compuși calcogeni[modificare | modificare sursă]

  • Sărurile( ex seleniat de mercur ) au utilizare în laboratoarele de analize medicale, iar sarea menționata se folosește la dozarea azotului total din sânge( respectiv ser).Alte săruri:(Ag2SeO3);(Na2SeO3);
  • H2Se-anhidrida selenioasă;
  • acidul selenic: H2SeO4-se formează prin reacția SeO2 + H2O2 → H2SeO4. Acest acid, la temperatură fierbinte, poate topi aurulul, formând seleniat de aur.
  • acidul selenios: Se formează prin SeS2 + 3H2O→H2SeO3 + 2H2S

3 Se + 4 HNO3 → 3 H2SeO3 + 4 NO

  • Oxizi: Seleniul formează trei oxizi: bioxid de seleniu (SeO2) și trioxid de seleniu (SeO3), care, spre deosebire de trioxidul de sulf, este o substanță instabilă.

Se8 + 8O2 → 8SeO2

  • disulfura de seleniu: Acidul selenios reacționează cu anhidrida selenioasă și rezultă disulfura de seleniu.

Compuși halogeni[modificare | modificare sursă]

  • Hexafluoridul de seleniu: Acesta este toxic și iritant pentru plămâni. Se formează prin reacția dintre fluor și seleniu după schema:

Se8 + 24 F2 → 8 SeF6

  • SeF4, SeCl, SeCl4 și SeBr. SeCl2 este un important halogen de seleniu, deoarece este utilizat în chimie, pentru studierea seleniului.

Selenide[modificare | modificare sursă]

Ca și elementele din grupa a VI-a principală -oxigenul și sulful-, seleniul formează cu metalele substanțe numite selenide.

De exemplu, selenid de aluminiu: 3 Se8 + 16 Al → 8 Al2Se3 Alte exemple: selenidul de mercur (HgSe), selenidul de plumb (PbSe)și selenidul de zinc (ZnSe). Un important selenid este diselenidul de cupru, indiu și galiu (Cu(Ga,In)Se2), un semiconductor.

Alți compuși[modificare | modificare sursă]

  • Tetranitride tetraseleniu (Se4N4)este un compus portocaliu exploziv, similar și analog cu tetranitridul de tetrasulf.
  • Seleniul mai reacționează cu cianurile și formează seleniocianații; de exemplu:

8 KCN + Se8 → 8 KSeCN

Izotopi[modificare | modificare sursă]

Seleniul are șase izotopi naturali, din care cinci sunt izotopi stabili: 74Se, 76Se, 77Se, 78Se, și 80Se. Totuși, ultimele trei încep să apară ca produse de fisiune, împreună cu 79Se, care are efectiv un timp de înjumătățire de 327 000 ani.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de seleniu
  1. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0550.html  Missing or empty |title= (ajutor)