Plăcintă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru o localitate, vedeți Plăcinta, Tarutino.
Plăcintă
Placinta.jpg
Plăcintă
Origine
Locul de origine România  Modificați la Wikidata
Informații
Alte ingrediente aluat
dulceață de fructe
legume
brânză
ciocolată
carne
Sărmăluţe
Bucătăria românească
Specific național

Ardei umpluți · Cârnați · Cârnați de Pleșcoi  · Caltaboș
Ciulama de ciuperci · Chiftele · Ciorbă
Ciorbă de burtă · Ciorbă de perișoare
 · Ciorbă de pește · Ciorbă de potroace
 · Ciorbă țărănească
Colaci · Colivă  · Drob · Frigărui  · Ghiveci · Iahnie
Lebăr · Limbă cu măsline · Mămăligă · Mititei · Musaca
Ostropel · Papricaș · Pastramă · Pârjoale · Pilaf · Piftie
Plachie · Rasol · Saramură
Sarmale · Slănină · Tobă
Tochitură · Urs de mămăligă · Varză călită · Zacuscă

Condimente și salate

Ardei copți · Borș · Murături
Mujdei · Rântaș · Salată de boeuf · Salată de vinete
Salată de icre · Salată de sfeclă · Salată orientală

Brânzeturi

Brânză de burduf · Brânză topită · Caș
Cașcaval · Telemea · Urdă

Dulciuri

Clătită · Cremă de zahăr ars · Cozonac
Gogoașă · Papanași · Plăcintă
Lapte de pasăre · Lipie · Sfințișori · Vărzar

Băuturi

Afinată · Caisată · Cireșată · Cornată
Palincă · Rachiu · Socată
Turț · Țuică · Vișinată · Zmeurată


Plăcinta este un preparat de patiserie făcut din foi de aluat, între care se pune o umplutură de brânză, carne, cartofi, varză, dovleac, fructe (mere) sau ciocolată, și copt în cuptor sau prăjit pe tavă.[1] Plăcintele sunt foarte des întâlnite atât în România, cât și în Republica Moldova.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Cuvântul românesc plăcintă este moștenit din limba latină: placenta[2], unde are sensul „prăjitură”[3], „turtă [sacră]”, „plăcintă”.[4][5]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ DEX online
  2. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007)
  3. ^ Dictionnaire Gaffiot latin-français
  4. ^ G. Guțu, Dicționar latin-român (1983).
  5. ^ Dicționar latin-romîn (1962),

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar latin-romîn, Colectivul de elaborare: Rodica Ocheșanu, Liliana Macarie, Sorin Stati, N. Ștefănescu, Editura Științifică, București - 1962
  • G. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007 ISBN 978-973-675-307-7

Galerie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Plăcintă

Vezi și[modificare | modificare sursă]