Sari la conținut

Papa Ioan al III-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan al III-lea
Date personale
Nume la naștereCatelinus Modificați la Wikidata
Născut520 d.Hr. Modificați la Wikidata
Roma, Regatul Ostrogot⁠(d)[1] Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Roma, Imperiul Roman de Răsărit[3] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[4] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină[5] Modificați la Wikidata
Activitate
Început de pontificat17 iulie 561
Final de pontificat13 iulie 574
PredecesorPapa Pelagius I
SuccesorPapa Benedict I

Papa Ioan al III-lea (n. 520 d.Hr., Roma, Regatul Ostrogot⁠(d) – d. , Roma, Imperiul Roman de Răsărit) a fost Papă al Romei în perioada 17 iulie 561 - 13 iulie 574.

Papa Ioan al III-lea era descendentul unei familii romane importante, iar tatăl său, Anastasie, purta titlul de "illustris".


Împăratul răsăritean, Iustinian I l-a recunoscut oficial pe Papa Ioan al III-lea după patru luni de la decesul predecesorului său, Papa Pelagius I.

Ciuma și invazia lombarzilor

[modificare | modificare sursă]

În decursul pontificatului lui Papa Ioan al III-lea, s-au întâmplat schimbări majore pe plan politic, împăratul Iustinian I moare pe 11 noiembrie 565, iar succesorul său, Iustin al II-lea va perde două treimi din Italia în fața invaziei longobarde din 568.

În anul morții împăratului, Papa Ioan a încurajat creștinii din Italia care erau decimați de ciumă. După trei ani, în 568, longobarzii arieni veniți din Panonia în 568 au atacat și au jefuit Italia, iar Roma a fost sufocată de mizerie și ciumă. Când, în 572, regele lombarzilor, Alboin, a fost asasinat printr-o conspirație, a urmat o perioadă de anarhie în timpul căreia treizeci de duci longobarzi se luptau pentru putere. A fost o perioadă întunecată pentru biserică, mulți creștini au fost martirizați, mănăstirea din Monte Cassino a fost distrusă, iar multe biserici au fost prădate.

Papa a ales să fugă la Napoli, pentru a cere ajutorul și protecția fostului guvernator răsăritean al Italiei, Narses. Apelul papei la fostul guvernator răsăritean a îmbunătățit oarecum relațiile din Constantinopol și Roma, însă Narses, deși a reușit să salveze multe monumente din Roma, a atras mai multe violențe. Papa Ioan al III-lea fiind obligat să se exileze pentru tot restul pontificatului său într-o mănăstire din apropierea Romei.

Activitate teologică

[modificare | modificare sursă]

Ioan al III-lea a confirmat rezoluțiile celui de-al cincilea Conciliu Ecumenic din Constantinopol și le-a apărat cu mult zel. În timpul pontificatului său a fost terminată construcția Basilicei Sfinților Filip și Iacob, astăzi chemată Bisilica Sfinților Apostoli, mai mult de atât, restaurația fiind extinsă apoi și asupra cimitirului martirilor. A decis ca pâinea, vinul și candelele pentru celebrarea mesei romane să fie făcute în Biserica Sfântul Ioan din Lateran.

După Liber Pontificalis ar fi murit pe 13 Iulie 574.

  1. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  2. ^ http://www.newadvent.org/cathen/08422a.htm  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  4. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  
  5. ^ Mirabile: Archivio digitale della cultura medievale 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Papa Pelagius I
Ioan al III-lea
561 - 574
Succesor:
Papa Benedict I