Suruceni, Ialoveni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Suruceni
—  Comuna  —
Coordonate: 46°58′57″N 28°40′07″E / 46.9825°N 28.668611111111°E / 46.9825; 28.668611111111

Țară  Republica Moldova
Raion Ialoveni
Atestare 1568

Guvernare
 - Primar Vasile Blanița (PLDM[1], 2015)

Suprafață
 - Total 1.56 km²

Populație
 - Total 3100 locuitori

Cod poștal MD-6827[2]

Suruceni este o localitate-centru de comună în Raionul Ialoveni, Republica Moldova. Apariția satului Suruceni datează din anul 1462.[necesită citare] Primele mențiuni documentare ale satului le întîlnim la 1528.[necesită citare] Denumirea satului are la rădăcină cuvîntul “surici”, ceea ce, conform cercetătorilor,[cine?] însemna în limba cotropitorilor turci din evul mediu “pădure”, ori “ocrotitor al pădurii”. [necesită citare]

Pozitia fizico-geografica[modificare | modificare sursă]

Satul Suruceni are o suprafata de circa 1.56 metri patrati, cu un perimetru de 7.83 km. Localitatea se afla la distanta de 12 km de orasul Ialoveni si la 25 km de Chisinau. Satul Suruceni a fost mentionat documentar in anul 1528.

Populatia[modificare | modificare sursă]

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populația satului constituia 2791 de oameni, dintre care 50.20% - bărbați și 49.80% - femei. În satul Suruceni au fost înregistrate 855 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.2 persoane.

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a localității conform recensământului populației din 2004[3]:

Grup etnic Populație  % Procentaj
Băștinași declarați Moldoveni
Băștinași declarați Români
2560
67
91,72%
2,40%
Țigani 66 2,36%
Ucraineni 38 1,36%
Ruși 37 1,33%
Găgăuzi 7 0,25%
Bulgari 6 0,21%
Alții 10 0,36%
Total 2791

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Mănăstirea Suruceni a fost fondată în anul 1785 și restituită credincioșilor în anul 1991. Este situată la 25 de km de Chișinău, la marginea satului Suruceni. Istoria mănăstirii datează din anul 1785, de atunci cînd călugărul Iosif și-a făcut un schit mic. De asemenea, el a construit aici în anul 1794 o biserica din lemn cu ajutorul boierului Casian Suruceanu din localitate, care a donat mănăstirii o parte din pămînturile sale. În perioada din 1825-1832 în locul bisericii de lemn a fost construită o biserică din piatră cu hramul Sf. Gheorghe.

În anul 1959, mănăstirea a fost închisă, majoritatea călugărilor au plecat la mănăstirea Noul Neamț. Mănăstirea a fost transformată într-un spital pentru reabilitarea celor dependenți de droguri. Biserica de iarna Sf. Nicolae a fost transformată într-un depozit, iar cea de vară – într-un club. Din cauza unui tratament barbar biserica de iarnă a ajuns într-o stare deplorabilă, a mucegăit, iar la începutul anilor 2000 a fost demolată cu tot cu fundament. În prezent, mănăstirea este complet restaurată. Pe lîngă mănăstire funcționează Școala Profesională Bisericească, Seminarul Teologic Liceal de Fete "Regina Maria" și secția de producere a lumînărilor. În prezent, este o mănăstire de maici.

Trebuie să menționăm, că biserica acestei mănăstiri este unica din Moldova căptușită cu tuf armean roz, ceea ce îi conferă o deosebita eleganță și originalitate.[necesită citare]

Referințe[modificare | modificare sursă]