Neagu Djuvara
Acest articol este despre o persoană decedată de curând. Atenție:
|
Neagu Djuvara | |
Cu ocazia lansării cărții Țara, Legiunea, Căpitanul a unor cercetători de la Centrul de istorie orală al Societății Române de Radiodifuziune în 2008 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | București, România |
Decedat | (101 ani)[1][3] București, România |
Înmormântat | Cimitirul Bellu |
Cauza decesului | cauze naturale (pneumonie) |
Cetățenie | Regatul României România Franța (–)[4] |
Religie | Biserica Română Unită cu Roma[5] |
Ocupație | Istoric, diplomat și filolog |
Limbi vorbite | limba franceză[6][7] limba română[6][7] |
Activitate | |
Alma mater | Facultatea de Drept din Paris |
Organizație | Universitatea din București |
Partid politic | Partidul Național Liberal |
Rude | Alexandru G. Djuvara |
Premii | Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor[*] premiul Broquette-Gonin[*][2] Ordinul național „Steaua României” |
Modifică date / text |
Neagu Djuvara (n. , București, România – d. , București, România) a fost un istoric, diplomat, filosof, jurnalist și romancier român.
Biografie
Neagu Djuvara s-a născut la București într-o familie aristocrată de origine aromână[8][9], așezată în țările române la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care a dat mulți oameni politici, diplomați și universitari de prestigiu.[10][11].
Tatăl său, Marcel Djuvara, șef de promoție la Politehnica din Berlin-Charlottenburg în 1906, căpitan de geniu în armata română, a murit în cursul marii epidemii de gripă spaniolă din 1918. Tinca Grădișteanu, mama sa, aparținea ultimei generații dintr-un neam de mari boieri munteni.
Neagu Djuvara și-a făcut studiile la Paris, licențiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) și doctor în drept (Paris, 1940)[11]. A luat parte la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă (iunie - noiembrie 1941), fiind rănit aproape de Odesa[11].
Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică, reprezentată de doamna Kollontai. Numit secretar de legație la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniștii preiau și acest minister.
Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, hotărăște să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizații ale exilului românesc (secretar general al Comitetului de Asistență a Refugiaților Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundației Universitare „Carol I”).
În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde a stat douăzeci și trei de ani în calitate de consilier diplomatic și juridic al Ministerului Afacerilor Străine din Niger și, concomitent, profesor de drept internațional și de istorie economică, la Universitatea din Niamey.
Între timp, reluase studiile de filosofie la Sorbona. În mai 1972, obține doctoratul de stat (docența) la Sorbona cu o teză de filosofie a istoriei, sub conducerea cunoscutului sociolog și filozof Raymond Aron[12]; mai târziu, obține și o diplomă a prestigiosului Institut național de limbi și civilizații orientale de la Paris (INALCO).
Din 1984 este secretar general al Casei Românești de la Paris, până după decembrie 1989, când se întoarce în țară. Din 1991 în 1998 este profesor asociat la Universitatea din București. E membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași și al Institutului de Istorie „N. Iorga” din București.
A fost decorat cu Marea Cruce a Ordinul național „Serviciul Credincios” și cu „Ordre des Arts et des Lettres” în grad de Ofițer[13].
Neagu Djuvara a primit pe 30 octombrie 2012 titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București, în cadrul unei ceremonii care s-a desfășurat, începând cu ora 10.00, în Sala Stoicescu a Palatului Facultății de Drept. Titlul de Doctor Honoris Causa i-a fost atribuit și de către Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, în urma ceremoniei din 5 decembrie 2012.
Pe 15 martie 2017 lui Neagu Djuvara i s-a acordat gradul de general de brigadă — cu o stea, în retragere.[14]
Slujba de înmormântare va fi oficiată, la dorința sa expresă, în Catedrala Sfântul Vasile din București, de către episcopul român unit (greco-catolic) de București. Evenimentul va avea loc în data de 28 ianuarie 2018.[15]
Activitate ca istoric
Neagu Djuvara a publicat în principal despre istoria României și a poporului român. O bună parte din cărțile sale se referă la filosofia istoriei, concentrându-se în jurul problemei obiectivității istoriei și istoriografiei.[16]
Djuvara a fost un susținător al continuării cercetărilor referitoare la istoria românilor, punând la îndoială calitatea cercetării din perioada interbelică și perioada comunistă, afirmând că anumite părți ale istoriei au fost accentuate sau suprimate pentru a deservi scopuri politice. Ipotezele lansate de Djuvara atrag deseori controverse și sunt văzute ca subminând identitatea națională română, precum teoria că nobilimea din formațiunile statale medievale românești ar fi fost de origine cumană.[17][18]
Neagu Djuvara a analizat în multe dintre cărțile sale relațiile pe care România le-a avut cu Europa, plasând-o politic și cultural "între orient și occident"[19][20][21], caracterizând-o ca fiind "ultima [țară] intrată în ceea ce se numește Concertul European"[18], referindu-se nu atât la aderarea României la Uniunea Europeană din 2007, cât la orientarea politică a țării către un model politic și cultural de natură occidentală. Acesta și-a exprimat scepticismul față de politica multiculturalismului din Europa, pe care o consideră dăunătoare pentru stabilitate în cadrul UE.[22]
De asemenea, a fost un critic al atitudinii excesiv de favorabilă occidentului în cadrul politicii românești, sugerând că societatea și cultura române nu pot fi clasificate ca occidentale, oferind ca argumente credința ortodoxă, prezența multor elemente nelatinești în limba română modernă precum și istoria ultimelor veacuri.[18]
A mai scris despre ceea ce el numește "hegemonia americană" și premisele acesteia, analizând influența Statelor Unite ale Americii asupra politicii globale și, mai restrâns, asupra Europei. Djuvara descrie eforturile SUA de a stabili ceea ce seamănă cu o hegemonie în Europa și alte părți ale lumii ca un "război de șaptezeci și șapte de ani" care a avut loc pe parcursul veacului XX.[23]
Neagu Djuvara a fost perceput ca un popularizator și demistificator al istoriei, publicând cărți adresate celor tineri, precum și cărți care își propun să explice originea istorică a unor figuri de mit, precum Dracula sau Negru Vodă. În memoriile sale, Neagu Djuvara își istorisește viața din exil la Paris și Niamey.[24]
Onoruri
- În 2016 i s-a conferit Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler.[25]
- La 25 august 2016, cu ocazia împlinirii vârstei de 100 de ani, i s-a conferit titlul de cetățean de onoare al municipiului București „în semn de recunoaștere a activității în domeniul culturii și istoriografiei românești”.[26]
Critici
Deși unele dintre teoriile sale nu sunt acceptate de majoritatea istoricilor români, Neagu Djuvara rămâne unul dintre cei mai importanți istorici români ai secolului XX, încurajând în general o atitudine critică asupra istoriei românilor și a istoriei în general. Opiniile sale legate de glorificarea istoriei naționale au atras la rândul lor critici din partea unor figuri politice naționaliste în România, fiind catalogate ca "antiromânești", și o influență nefavorabilă asupra percepției de sine la români și a românilor în afara granițelor țării.
Istoricii contemporani i-au contestat teoriile și calificarea ca istoric, numindu-l, după propria-i afirmație, "amator"[18]. Studiile sale în domeniu precum și doctoratul de stat în filosofia istoriei acordat de Universitatea Sorbona sunt însă necontestate, iar scrierile sale au căpătat recent o atenție sporită, datorată în mare popularității sale în România.
Lucrări publicate
- Le droit roumain en matière de nationalité , Paris, 1940
- Démétrius Cantemir, philosophe de l'Histoire, în Revue des études roumaines, Paris, 1973
- Civilisations et lois historiques, Essai d'étude comparée des civilisations, Mouton, Paris - Haga, 1975 (premiată de Academia Franceză); carte tradusă în românește sub titlul "Civilizatii si tipare istorice", Humanitas, 2012, 2013
- Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, Humanitas, 1995 (Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du XIXe siècle) [27]
- O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, seria Istorie, Humanitas, 1999, 2006, 2008, 2010
- Cum s-a născut poporul român, seria Humanitas Junior, 2001
- Mircea cel Bătrân și luptele cu turcii, seria Humanitas Junior, Humanitas, 2001
- De la Vlad Țepeș la Dracula vampirul, Humanitas, 2003
- Însemnările lui Georges Milesco: roman autobiografic, roman, 2004, 2011
- Există istorie adevărată?, Humanitas, 2004 și 2012 ISBN 978-973-50-3333-0
- Amintiri din pribegie, Humanitas, 2005, 2010; versiune franceză: Bucarest–Paris–Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d’exil (1948–1990);
- Thocomerius - Negru Vodă. Un voivod cuman la începuturile Țării Românești, Humanitas, 2007, 2011
- Războiul de șaptezeci și șapte de ani și premisele hegemoniei americane (1914 - 1991). Eseu de istorie-politologie, Humanitas, 2008
- Amintiri și povești mai deocheate, Humanitas, 2009 și 2016 ISBN 978-973-50-5489-2
- Ce-au fost „boierii mari“ în Țara Românească? Saga Grădiștenilor (secolele XVI–XX), Humanitas, 2010
- Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă, Humanitas, 2011
- Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 și unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări, Humanitas, 2012
- O scurtă istorie ilustrată a românilor, Humanitas, 2013; tradusă și în limba engleză - A Brief Illustrated History of Romanians;
- Trecutul este viu. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Neagu Djuvara, Humanitas, 2014 [28]
Volume colective
- Aromânii: istorie, limbă, destin (coord.), ed. Fundației Culturale Române, 1996, Ed. Humanitas, 2012;
- Pot să vă mai enervez cu ceva? Interviuri între vehemență și emoție, coord. de Ovidiu Șimonca - Nicolae Manolescu, Matei Călinescu, Mihai Șora, Matei Vișniec, Antoaneta Ralian, Andrei Pleșu, Andrei Șerban, Livius Ciocârlie, Paul Cornea, Alexandru Paleologu, Gabriela Adameșteanu, Gheorghe Crăciun, Dumitru Țepeneag, Nora Iuga, Gabriel Liiceanu, Gabriela Melinescu, Ștefan Agopian, Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara, Gelu Ionescu, Petru Cimpoeșu, Bujor Nedelcovici, Mircea Horia Simionescu, Victor Rebengiuc, Marcel Iureș; Ed. Cartier, 2009;
- Care-i faza cu cititul?, coord. de Liviu Papadima - Florin Bican, Paul Cernat, Ioan Groșan, Dan Lungu, Robert Șerban, Rodica Zane, Cezar Paul Bădescu, Laura Grunberg, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan Sociu, Cristian Teodorescu, Călin Torsan, Ioana Bot, Mircea Cărtărescu, Fanny Chartres, Vasile Ernu, Bogdan Ghiu, Simona Popescu, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Neagu Djuvara, Caius Dobrescu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Doina Ruști; Ed. Art, 2010;
- Cărțile care ne-au făcut oameni, coord. de Dan C. Mihăilescu - Ana Blandiana, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, Ștefan Câlția, Livius Ciocârlie, Andrei Cornea, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Mihai Măniuțiu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Irina Petrescu, Andrei Pleșu, Victor Rebengiuc, Alex Ștefănescu, Valeriu Stoica, Ion Vianu; Ed. Humanitas, 2010;
- Intelectuali la cratiță. Amintiri culinare și 50 de rețete - Gabriel Liiceanu, Adriana Babeți, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu, Marius Chivu, Livius Ciocârlie, Neagu Djuvara, Dan C. Mihăilescu, Ioana Nicolaie, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Oana Pellea, Monica Pillat, Andrei Pleșu, Tania Radu, Antoaneta Ralian, Grete Tartler, Vlad Zografi; Ed. Humanitas, 2012;
- Evreii din România. Lucrările simpozionului din 17 februarie 2013. Contributori: Andrei Oișteanu, Andrei Pleșu, Neagu Djuvara, Adrian Cioroianu; moderator Aurel Vainer, Ed. Hasefer, București, 2013;
- Ferestre din București și poveștile lor, coord. de Cătălin D. Constantin - Adrian Majuru, Adrian Stoicescu, Adriana Mocca, Alexandra Rusu, Alexandru Bogdan Georgescu, Alexandru Calcatinge, Alfred Dumitrescu, Alyssa Grossman, Ana Maria Moldovan, Anca Nistor, Andreea Răsuceanu, Andreea Roșeț, Andrei Tudor, Angela Martin, Augustin Ioan, Carmen Dobre, Călin Andrei Mihăilescu, Călin Torsan, Cătălin D. Constantin, Cătălina Popescu, Cezar Petre Buiumaci, Ciprian Voicilă, Constanța Vintilă-Ghițulescu, Cosmin Manolache, Cristiana Oprea, Cristina Bogdan, Cristina Cioran, Cristina Rusiecki, Dan Lăcătuș, Daniel Sur, Doina Ruști, Dorin Liviu Bîtfoi, Dragoș Dodu, Șerban Anghelescu, Florentina Hojbotă, Florin Bican, Florina Pârjol, Ioana Fruntelată, Ioana Pârvulescu, Ioana Popescu, Ioana Tudora, Iris Spiridon, Iuliana Alexa, Laura Dumitrescu, Laurențiu Ene, Lelia Zamani, Lila Passima, Lucia Terzea-Ofrim, Lucia Toader, Margareta Șipoș, Maria Ellis, Maria Grecu, Marina Tatarâm, Marius Chivu, Marius Marcu-Lapadat, Marius Vasileanu, Mircea Deaca, Nadia Tunsu, Neagu Djuvara, Nicolae Constantinescu, Oana Fotache, Ovidiu Olar, Paul Cernat, Radu Comșa, Radu Herjeu, Radu Paraschivescu, Rodica Mandache, Ruxandra Beldiman, Sanda Nițescu, Sergiu Singer, etc.; Ed. Peter Pan, 2015;
- Bucureștiul meu - Andrei Pleșu, Dan C. Mihăilescu, Ioana Pârvulescu, Tatiana Niculescu Bran, Radu Paraschivescu, Gabriela Tabacu, Horia-Roman Patapievici, Anamaria Smigelschi, Andreea Răsuceanu, Dan Petrescu, Monica Pillat, Andrei Crăciun, Ioana Nicolaie, Adriana Bittel, Corina Ciocârlie, Marius Constantinescu, Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara; Ed. Humanitas, 2016;
Volume omagiale
- George Rădulescu, Un secol cu Neagu Djuvara, Editura Adevărul, 2010, 2015
- 444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara, Humanitas, 2016
Note
- ^ a b Istoricul Neagu Djuvara a murit la varsta de 101 ani, HotNews.ro, , accesat în
- ^ Neagu DJUVARA (în franceză), Académie française, accesat în
- ^ a b Neagu M. Djuvara, Autoritatea BnF
- ^ https://www.zf.ro/profesii/interviu-neagu-djuvara-pentru-gandul-2014-cine-nu-voteaza-este-las-16959345 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://adevarul.ro/cultura/carti/decenta-austeritate-inmormantarea-neagu-djuvara-1_5a6dbb3adf52022f75ef6616/index.html Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ ro Bogdan Nicolai, "«Regret că numele Djuvara va dispărea odată cu mine»" ("«I Regret that the Name of Djuvara Will Be Extinguished with Me»"), interviu cu Neagu Djuvara, în Evenimentul Zilei, 22 ianuarie 2006 (www.presa-zilei.ro), accesat la 13 iunie 2007
- ^ ro Toma Roman Jr, "«Politicește, Ion Antonescu habar n-avea ce face»" ("«Politically, Ion Antonescu Had No Idea of What He Was Doing»"), interviu cu Neagu Djuvara, în Plai cu Boi, No.11, accesat la 13 iunie 2007
- ^ http://www.plai-cu-boi.ro/protect/11/djuvara.html
- ^ a b c Neagu Djuvara a lansat "Amintiri și povești mai deocheate" la Gaudeamus, 28 noiembrie 2009, mediafax.ro, accesat la 19 august 2010
- ^ Civilizații și tipare istorice | Humanitas
- ^ Neagu Djuvara va fi decorat de Ambasadorul Franței cu ordinul Arts et Lettres în grad de Ofițer - Cultura - HotNews.ro
- ^ „Decrete semnate de Președintele României, domnul Klaus Iohannis”. Accesat în 16.06.2017. Verificați datele pentru:
|access-date=
(ajutor) - ^ Înmormântarea istoricului Neagu Djuvara, Episcopia Greco-Catolică de București, accesat la 26 ianuarie 2018
- ^ Există istorie adevărată?, Humanitas, 2004
- ^ ro Eugen Istodor, Revoluția lui Djuvara: „Românii erau numiți cumanii negri“, interviu cu Neagu Djuvara, în Cotidianul din 19 iunie 2007
- ^ a b c d ro Robert Turcescu, "Neagu Djuvara invitat la emisiunea 100% cu Robert Turcescu la Realitatea TV"
- ^ Les pays roumains entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes au début du XIXe siècle ("Țările române între Orient și Occident. Principatele dunărene la începutul secolului XIX."), Publications Orientalistes de France, 1989
- ^ Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, Humanitas, 1995
- ^ Cum s-a născut poporul român?, Humanitas, 2001
- ^ ro Ovidiu Șimonca, "Neagu Djuvara: Sunt foarte îngrijorat de viitorul Europei unite", interviu cu Neagu Djuvara la LiterNet, 13 iunie 2007
- ^ Războiul de șaptezeci și șapte de ani (1914–1991) și premisele hegemoniei americane, Humanitas, 2009
- ^ Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d'exil (1948–1990), L'Harmattan, 2004
- ^ Agenția Națională de Presă AGERPRES: Neagu Djuvara și Mihai Șora, decorați de președintele Iohannis, 10 august 2016
- ^ Irinela Vișan, CGMB: Neagu Djuvara - cetățean de onoare al Capitalei, Agenția Națională de Presă AGERPRES, 25 august 2016
- ^ Neagu Djuvara: „Românul de azi nu mai știe ce a fost acum 200 de ani“, 13 septembrie 2013, Alexandra Constanda, Adevărul, accesat la 19 septembrie 2013
- ^ VIDEO Istoricul Neagu Djuvara: „Înrudirile au semnificații politice și sociale“, 21 martie 2014, Medeea Stan, Adevărul, accesat la 20 iulie 2014
Bibliografie suplimentară
- Un secol cu Neagu Djuvara, George Rădulescu, 2010 - recenzie
Legături externe
- Biografie
- Autori Humanitas, accesat la 14 octombrie 2009
- Neagu Djuvara. Curierul de Stockholm
- Neagu Djuvara, ultimul aristocrat, 16 decembrie 2010, Doinel Tronaru, Adevărul
- Les Roumains rattrapés par les Coumans: Neagu Djuvara secoue l’historiographie roumaine
- Neagu Djuvara: „Românul de azi nu mai știe ce a fost acum 200 de ani“, 13 septembrie 2013, Alexandra Constanda, Adevărul
Interviuri
- "E vremea roadelor. În România mă simt util", Sorin Preda, Formula AS - anul 1999, numărul 367
- Neagu Djuvara: "Europa devine metisă", 12 ianuarie 2005, Hotnews
- Neagu Djuvara - O viață sub semnul miracolului, 18 septembrie 2007, Rodica Nicolae, Cariere Online
- Neagu Djuvara - O viață sub semnul miracolului“, 18 Septembrie 2007, Revista Cariere
- Neagu Djuvara: „S-a stricat ceva în creierul acestui popor”, 19 Noiembrie 2009, Vlad Stoicescu, Evenimentul zilei
- Istoria - între pasiune, vocație și destin, 27 ianuarie 2009, Adrian Nicolae, Descoperă
- Neagu Djuvara: „Vom fi minoritari în țara noastră”, 8 octombrie 2010, George Rădulescu, Adevărul
- Neagu Djuvara, istoric, diplomat, jurist: „Era foarte bună școala noastră, iar eu am făcut la Sinaia“, 29 iunie 2012, Carmen Constantin, Adevărul
- Neagu Djuvara - "Îmi place la nebunie cuvântul ăsta românesc, smerenie", Dia Radu, Formula AS - anul 2012, numărul 1019
- Despre arta iubirii, cu un mare cunoscător al ei: Neagu Djuvara, Ines Hristea, Formula AS - anul 2010, numărul 940
- Decese recente
- Nașteri în 1916
- Nașteri pe 31 august
- Decese în 2018
- Decese pe 25 ianuarie
- Absolvenți ai Facultății de Drept a Universității din Paris
- Absolvenți ai Universității din Paris
- Aromâni
- Bucureșteni
- Cadre didactice universitare ale Universității din București
- Diplomați români
- Doctorate onorifice conferite de Universitatea din București
- Familia Djuvara
- Istorici români contemporani
- Medieviști români
- Ofițeri ai Ordinului Artelor și Literelor
- Scriitori români din exil
- Scriitori români de limbă franceză
- Români expatriați în Franța
- Români expatriați în Niger
- Români reîntorși în România
- Cavaler al Ordinului Steaua României
- Centenari români