Vlad Dracul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Vlad al II-lea Dracul)
Salt la: Navigare, căutare
Vlad Dracul
Domn al Țării Românești
Vlad Dracul.jpg
Vlad Dracul. Reprezentare contemporană
Domnie decembrie 1436 - 1442
1443 - 1447
Născut cca. 1390
Decedat 1447
Predecesor Alexandru I Aldea
Basarab al II-lea
Succesor Mircea al II-lea
Vladislav al II-lea
Căsătorit cu Vasilisa Mușat, fiică de voievod din Moldova
Cătuna
Urmași Mircea al II-lea
Vlad Țepeș

Radu cel Frumos
Alexandra

Vlad Călugărul
Tată Mircea cel Bătrân
Mamă Doamna Mara

Vlad Dracul (n. cca. 1390 - d. 1447) a fost domnitor al Țării Românești între 1436 și 1442 și din nou din 1443 până în 1447.

Membru al familiei Basarabilor și fiu al lui Mircea cel Bătrân. Domnul Țării Românești era în mod oficial vasal al regelui Ungariei. Era și comandant de frontieră cu responsabilitatea de a proteja comerțul și drumurile comerciale între Țara Românească și Transilvania pentru Biserica Romano-Catolică. Deși Vlad II era în favoarea Bisericii Catolice, se știe că a ucis membri ai liniei rivale a Basarabilor, familia Dăneștilor.

Între 1431-1435 Vlad Dracul s-a stabilit la Sighișoara beneficiind pe deplin de puteri din partea lui Sigismund I de Luxemburg, regele Ungariei. În numele acestuia, Vlad Dracul pedepsește unele cetăți răsculate împotriva autorității regale, printre ele fiind Rupea. Într-o scrisoare adresată brașovenilor, explicând că fusese însărcinat de rege să păzească granița de est, îi ceartă că au jefuit pe unii oameni protejați de el. Scrisoarea, scrisă în limba slavonă spune: "Io, Vlad, voievod și domn. Scrie domnia mea, multă sănătate pârgarilor din Brașov. Știți bine și voi că domnul chezarul m-a însărcinat pe mine să păzesc această margine...Deci să nu vă pară rău dacă domnia mea nu voi lăsa slugile mele în pagubă și dacă pentru una, voi lua îndoit și întreit de la voi."[1]

La Sighișoara înființează o "hereghie de bani" (monetărie) unde bate ducați noi (monedă munteană), ce au circulat întâi în Translivania, iar apoi și în Țara Românească. Monedele aveau pe o parte un vultur cu aripile întinse, cu capul întors spre dreapta, iar pe altă parte un dragon înaripat cu coadă de șarpe, cu aripile și laba dreaptă ridicate, și laba stângă terminată în patru gheare.

Vlad Dracul a scris o scrisoare brașovenilor, în care îi amenință cu urmări grave dacă nu folosesc noua monedă: "Io Vlad, voivod și domn. Scrie domnia mea multă sănătate pârgarilor din Brașov. Și vă dă știre domnia mea că sibienii au lepădat ducații cei vechi; deci și voi mai mult să nu umblați cu ei, căci dacă voi afla pe cineva că umblă cu ducați vechi, rău îi voi face..."[2]

Vlad II și-a primit titlul de "Dracul" după ce a fost primit pe 13 decembrie[3] 1431 în Ordinul Dragonului fondat în 1408 de Sigismund, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Ordinul, creat de Sigismund, dorea să crească puterea politică a bisericii și să protejeze familii nobiliare maghiare și românești de Imperiul Otoman.

În 1444, regele Ungariei, Vladislav I al Ungariei a declarat război Imperiului Otoman și a lansat Bătălia de la Varna sub conducerea lui Iancu de Hunedoara. Iancu i-a cerut lui Vlad să-și îndeplinească jurământul ca membru al Ordinului Dragonului și ca vasal al Ungariei, dar a fost refuzat. Papa l-a absolvit de jurământ, dar a cerut ca fiul său Mircea să meargă în loc.

Rezultatul cruciadei de la Varna a fost dezastruos pentru armata creștină, Iancu de Hunedoara abia scăpând. Mulți, inclusiv Mircea și Vlad Dracul au dat vina pe Iancu pentru dezastru. Din acel moment, Iancu de Hunedoara a avut o atitudine ostilă față de Vlad Dracul și fiul său cel mare.

În 1447, Vlad Dracul a fost asasinat împreună cu fiul său Mircea, care se pare că a fost îngropat de viu de către boieri și negustorii din Târgoviște. Iancu a ales propriul său candidat pentru tronul Țării Românești, un membru al clanului Dăneștilor, dar acesta va fi asasinat.

Vlad Dracul mai avea cel puțin alți doi fii, Mircea, fratele mai mare al lui Vlad Țepeș și Radu cel Frumos, fratele mai mic.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982, p. 83
  2. ^ Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982, p. 83
  3. ^ Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982, p. 82; Cf. acestei surse a fost primit în Ordinul Dragonilor la 8 februarie 1431 la Nürnberg.

Vezi și[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
Alexandru I Aldea
Domn al Țării Românești
1436-1442

Succesor:
Mircea al II-lea


Predecesor:
Basarab al II-lea
Domn al Țării Românești
1443-1447

Succesor:
Vladislav al II-lea