Augur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Subiecte în Mitologia Romană
Mitologie romană
Zei importanți:
Istorie legendară:
Eneida
Religie romană
Mitul grec/roman comparat

În antichitatea romană augurii erau cei 16 preoți ai unui colegiu religios cărora li se atribuia facultatea de a prevesti viitorul și de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate. Augurii erau specialiști în divinație, având sarcina de păstrare a regulilor tradiționale privitoare la observarea și interpretarea auspiciilor. Ei dețineau cărți unde erau consemnate metodele și rezultatele observațiilor lor.

In Roma antica, membri ai unei organizatii religioase, insarcinati sa observe si sa interpreteze semnele (auspices) de aprobare sau dezaprobare trimise de zei. Auspex, avispex = "observator al pasarilor", de la radacina augere, augustus = "a inalta", "venerabil" Instituirea organizatiei e nesigura - se datoreste lui Romulus sau lui Numa. Numarul de auguri - de la 3 initial (dintre care unul era regele) - a grescut treptat, ajungand in timpul lui Caesar la 16. Alegerea lor solicita merite deosebite si conferea putere politica. Stiinta augurilor era cuprinsa in colectie de raspunsuri, pe care organizatia le dadea senatului. Se privea catre cer, atunci cand aparea un fulger, spre a vedea care e vointa lui Jupiter. Se credea ca zborul pasarilor este orientat de catre el, spre a-i sfatui pe oameni. La miezul nopti, cand cerul era senin si nu batea vantul, in prezenta unui magistrat, augurul facea sacrificii pe un deal, se ruga si invoca zeii sa trimita un semn. Augurul privea spre sud, partea fasta aflandu-se la stanga sa, precum si semnele care apareau in ea, iar cele din dreapta erau nefaste. In Grecia, decodificarea era inversa: augurul privea catre nord, iar semnele din dreapta erau favorabile, pe cand cele din stanga nefavorabile.