Senatul roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Senatul roman
Rmn-military-header.svg
Regatul Roman
753 î.Hr.510 î.Hr.
Republica Romană
510 î.Hr.27 î.Hr.
Imperiul Roman
27 î.Hr.476 / 1453 d.Hr.
Principatul
Dominatul
Imperiul de Apus   Imperiul de Răsărit
Magistrați obișnuiți
Magistrați extraordinari
Oficii și titluri onorifice
Politică și legislație
modifică 

Republica romană era condusă de către Senat, format dintr-un grup de cetățeni în vârstă. În fiecare an, Senatul alegea doi consuli să conducă Roma. Senatul se întrunea pentru a discuta despre modul în care era condusă Roma și pentru a oferi sugestii consulilor,care erau cei mai puternici oameni din Roma. Senatul avea drept de veto.

Senatorii, patres, au anulat regalitatea prin complotul împotriva lui Tarquiniu, și au reușit să centralizeze puterea în republica formată în mânile sale. Acest lucru s-a obținut prin încluderea în rândul senatorilor a persoanelor care nu erau patres, dar care au meritat loc în senat. Aceștia au primit denumirea de patres minorum gentium, și erau egalați cu senatorii vechi.

Componența senatului în sec V î.e.n. În sec V î.e.n. în senatul roman s-au impus cele trei component ale perioadei regale: consilium, patrum auctoritas și interregnum.

Interregnum - O perioada intraregală, cînd se alegeau purtători a puterii regale pe durata acesteia. În perioada republicii importanța acesteia a scăzut mult, iar puterea regală revenea senatului

Patrum auctoritas - Odată cu instaurarea republicii se dezvoltă intensive comitiile – adunările populare romane. Ele în perioada republicii exercită funcțiile alegătoare și legslativă. Totuși, toate hotărîrile trebuie să fie aprobate de patres, astfel senatul rămânea superior adunărilor populare

Consilium - Puterea reală se afla în mânile magistraților. Consilium prezenta astfel senatorii, sfătuitori ai magistraților. Senatul avea spre hotărâre doar acele întrebări, care i se atribuiau de către magistratură. Cu timpul consilium publicum a devenit un organ suprem de conducere a republicii romane, iar dreptul senatorilor de a da sfaturi magistraturii a devenit îndatoria lor obligatorie. Senatorii controlau toate veniturile și cheltuielile statului

În anii 90 î.e.n – în senat erau primiți conducători ai plebei, care au fost numiți conscripti, care peste 15 ani au fost excluși la dreptul la interregnum, și sunt lipsiți de drepturi.

Dinastiile aristocrate conduc senatul și dețin puterea totală. Această situație își atinge apogeul în a doua jum. a sec V î.e.n.

Conscripti, senatorii pebei după a. 480 î.e.n. rămân practic fără drepturi și pierd încrederea plebei după aprobarea interzicerii căsătoriilor dintre patricieni și plebei, în cadrul legilor celor XII table. Astfel conscripti au fost discreditați de către patres în fața plebei, și au fost lipsiți de șansa de a fi aleși consuli.