Vulcan (zeu)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Subiecte în Mitologia Romană | ||
|---|---|---|
| Mitologie Romană | ||
| Zei importanţi: | ||
| Istorie legendară: | ||
| Aeneid | ||
| Religia romană | ||
| Mitul grec/roman comparat | ||
Vulcan a fost o veche divinitate romană, identificată de timpuriu cu Hefaistos din mitologia greacă. Vulcan, fiul lui Jupiter şi al Iunonei, era considerat zeul focului. Vulcan era şchiop iar infirmitatea sa se datora fie faptului că fusese aruncat de Jupiter din înaltul cerului, fiindcă în cursul unei dispute dintre părintele zeilor si Iuno, el luase apărarea mamei sale, fie faptului că se născuse infirm şi, ruşinată, Iuno îl aruncase în mare, de unde a fost luat şi crescut de Tethys. Timp de nouă ani Vulcan a trăit într-o grotă din fundul mării, după care a fost readus în Olimp. Reşedinţa sa de predilecţie a rămas însă vulcanul Etna din Sicilia. Acolo, în atelierele fierăriei lui divine, ucenicii săi - ciclopii - prelucrau fierul şi celelalte metale. Din mâinile dibace ale zeului făurar au ieşit tot felul de obiecte şi fenomene minunate: un tron de aur dăruit Iunonei, armele lui Ahile, lucrate la rugămintea lui Tethys, trăsnetele lui Jupiter, faimosul colier al Harmoniei etc. Vulcan a fost cel care a ajutat la naşterea Minervei, înlesnind ca zeiţa să iasă din capul divinului ei tată. Zeul Vulcan a fost cel care a modelat, din ţărână, trupul Pandorei. Vulcan a fost cel care l-a ţintuit şi pe Prometeu de muntele Caucasus. Deşi înzestrat cu un fizic urât, Vulcan era considerat soţul unei graţii, dar de cele mai multe ori era considerat soţul lui Venus. Lui Vulcan îi sunt atribuiţi mulţi copii.
[modifică] Bibliografie
- Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989
- Anca Balaci, Mic dicţionar de mitologie greacă si romană, Bucureşti, Editura Mondero, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicţionar de mitologie, Bucureşti, Casa Editorială Odeon, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- J.C.Belfiore, Dictionnaire de mythologie grecque et romaine, Paris, Larousse, 2003
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
