Autori ai cărților lui Moise

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Moise, o pictură a lui Iosephus de Ribera din 1638.

Tradițional se consideră că primele cinci cărți (Tora sau Pentateuhul) din Vechiul Testament au fost scrise de Moise. Cu toate acestea, Tora nu prezintă numele autorului ei, iar tradiția se bazează în mare parte pe faptul că aceasta conține cinci referințe, oarecum vagi, la diferite lucruri scrise de Moise. Prin alte elemente care au contribuit la această tradiție se numără practicile scriitoriilor de mai târziu de a se referi la așa-zisele "legile ale lui Moise" (deși nu este clar ce înseamnă exact acestea) precum și convingerea generală că paternitatea scrierilor ar trebui acordată personajelor cu autoritate.[1]

Context[modificare | modificare sursă]

În Vechiul Testament creștin primele cinci cărți - Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronom - nu constituie o entitate separată, dar în iudaism acestea sunt cunoscute ca Tora și sunt considerate ca fiind partea cu cea mai mare autoritate din întreaga Biblie.[2]

Geneza prezintă creația lumii, promisiunea lui Dumnezeu în fața lui Avraam că va avea mulți urmași și o țară și coborârea copiilor lui Israel în Egipt. Exodul, Leviticul și Numeri continuă povestea eliberării de către Dumnezeu a israeliților din sclavia Egiptului, întâlnirea acestora cu el în pustie, unde sunt de acord să-l accepte ca zeul lor și călătoria lor mai departe până la granița Canaanului, unde se afla țara pe care Dumnezeu le-a promis-o. În aceste trei cărți figura umană centrală este Moise, cel mai mare dintre profeții biblici, care vorbește față în față cu Dumnezeu și de la care primește legile lui Israel. În Deuteronom, Moise se adresează poporului lui Israel pentru ultima oară, reamintind istoria lor alături de Dumnezeu și oferind un nou set de legi pentru viața lor viitoare în țara promisă a Canaanului. Tora se încheie cu moartea lui Moise și cu israeliții care se află la un pas de a intra în posesia țării făgăduite.[3]

Baze ale tradiției[modificare | modificare sursă]

Tora are cinci mențiuni despre diferite lucrări/lucruri scrise de Moise:

  • Exod (Ieșirea) 17:14. «Domnul a zis lui Moise: "Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, și spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri."» [4]
  • Exod (Ieșirea) 24:4. «Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineață, a zidit un altar la poalele muntelui și a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminții ale lui Israel.»[5]
  • Exod (Ieșirea) 34:28. «Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile și patruzeci de nopți. N-a mâncat deloc pâine și n-a băut deloc apă. Și Domnul a scris pe table cuvintele legământului, cele Zece Porunci.»[6]
  • Deuteronom 31:9. «Moise a scris Legea aceasta și a încredințat-o preoților, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, și tuturor bătrânilor lui Israel.» Și în 31:24 «După ce a isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele Legii acesteia.»
  • Deuteronom 31:22. «În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta și a învățat pe copiii lui Israel s-o cânte.»[7]

Câteva cărți biblice începând cu sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr. (inclusiv Iosua, Regi, Cronici, Ezra, Neemia și Daniel) se referă la "legile lui Moise", dar nu este clar la ce scriere se referă exact. De exemplu în Neemia 8: 1-3 se spune că Neemia a citit Legea lui Moise «de dimineață până la amiază»[8] aproximativ șase ore. Acest lucru ar necesita o viteza de citire a mai mult de un verset la fiecare patru secunde, fără a mai da timp interpreților să traducă cuvintele pe care le citea. Prin urmare este puțin probabil ca Neemia să fi citit toate cele cinci cărți așa cum le cunoaștem.[9]

În cadrul iudaismului de după mijlocul secolului al V-lea î.Hr. s-a accentuat tradiția conform căreia Moise ar fi scris toate cele cinci cărți și nu doar ceea ce este enumerat în cele cinci pasaje. În cele din urmă s-a ajuns la o declarație clară în acest sens în Talmudul Babilonian, o lucrare vastă care a pus în scris pentru prima oară toate acele lucruri care au fost transmise de-a lungul generațiilor. Talmudul discută paternitatea tuturor cărților din Biblia ebraică și atribuie cele cinci cărți lui Moise, dar fără ultimele opt versete din Deuteronom, cele care descriu moartea lui Moise. Aceste opt versete sunt atribuite lui Iosua Navi căruia i se atribuie și cartea următoare, cea a lui Iosua.[10]

Din punct de vedere istoric[modificare | modificare sursă]

„Prima întrebare era dacă Moise putea fi într-adevăr autorul celor Cinci Cărți ale lui Moise, din moment ce ultima carte, Deuteronomul, descrie în mod foarte detaliat timpul precis și împrejurările proprii morți a lui Moise. Alte incoerențe au devenit rapid clare: textul biblic era încărcat cu paranteze literare care explicau numele antic al unor locuri și remarcau în mod frecvent că dovezi ale faimoaselor evenimente biblice erau disponibile « până în ziua de azi ». Acești factori i-au convins pe unii cercetători din secolul al XVII-lea că cel puțin primele cinci cărți ale Bibliei au fost alcătuite, amplificate și înfrumusețate de editori ulteriori, anonimi și de revizori din secolele care au urmat.

Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea și preponderent în cel de-al XIX-lea mulți cercetători critici ai Bibliei au început să se îndoiască de faptul că Moise ar fi avut ceva de-a face cu scrierea cărților Pentateuhului; ei au ajuns să creadă că Biblia era în mod exclusiv opera unor autori târzii. Acești cercetători au arătat ceea ce păreau drept versiuni diferite ale acelorași povești din cărțile Pentateuhului, sugerând că textul biblic era produsul mai multor scriitori care puteau fi astfel recunoscuți. O citire atentă a cărții Genezei, spre exemplu, a demonstrat două versiuni contradictorii ale creației (1:1-2:3 și 2:4-25), două genealogii foarte diferite ale urmașilor lui Adam (4:17-26 și 5:1-28), și două povești separate și rescrise ale potopului (6:5-9:17). În plus, erau zeci de dublete și uneori chiar triplete ale acelorași evenimente în poveștile călătoriilor patriarhilor, Ieșirii din Egipt și dării Legii.[11]
Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman, The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.

Ipoteza documentară sau ipoteza Wellhausen este o contribuție notabilă a lui Julius Wellhausen la cercetarea Bibliei ebraice.

Wellhausen era vestit pentru cercetările biblice asupra istoriei Vechiului Testament și a compunerii Hexateuhului. El este în mod special cunoscut pentru ale sale Prolegomena zur Geschichte Israels din 1883 (publicate inițial în 1878 ca Geschichte Israels), în care a propus o formulare definitivă a ipotezei documentare, argumentând că Tora sau Pentateuhul își avea originile într-o redactare a patru texte independente la origini, datând la un număr de secole după Moise, care ar fi fost autorul lor conform tradiției religioase.

Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.).[12] Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateuhului este cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.).[13] Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian.[14]

Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant al studiilor Pentateuhului până în ultimul sfert al secolului XX, când a început să fie atacată de către cercetătorii care observau mult mai multe mâini implicate în scrierea Torei și le atribuiau unor perioade și mai târzii decât considera Wellhausen.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ McEntire, Mark (2008). Struggling with God: An Introduction to the Pentateuch. Mercer University Press, pag. 8-11
  2. ^ Van Seters, John (1998). "The Pentateuch". In Steven L. McKenzie, Matt Patrick Graham. The Hebrew Bible today: an introduction to critical issues. Westminster John Knox Press, pag. 3
  3. ^ Bandstra, Barry L (2004). Reading the Old Testament: an introduction to the Hebrew Bible. Wadsworth., pag.11-12
  4. ^ http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/exod/17/
  5. ^ http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/exod/24/
  6. ^ http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/exod/34/
  7. ^ http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/deuteronom/31/
  8. ^ http://biblia.resursecrestine.ro/neemia/8
  9. ^ McEntire, Mark - idem, pag. 10
  10. ^ McEntire, Mark - idem, pag. 10-11
  11. ^ Finkelstein, Israel; Silberman, Neil Asher (2002) [2001]. „Introduction: Archaeology and the Bible” (în engleză). The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts. (ed. First Touchstone Edition 2002). New York: Touchstone. p. 11. ISBN 978-0-684-86913-1. http://books.google.nl/books?id=lu6ywyJr0CMC&pg=PA11&lpg=PA11&dq=The+first+question+was+whether+Moses+could+really+have+been+the+author+of+the+Five+Books+of+Moses,+since+the+last+book,+Deuteronomy,+described+in+great+detail+the+precise+time+and+circumstances+of+Moses%27+own+death.+Other+incongruities+soon+became+apparent:+the+biblical+text+was+filled+with+liter%C2%ACary+asides,+explaining+the+ancient+names+of+certain+places+and+frequently+noting+that+the+evidences+of+famous+biblical+events+were+still+visible+%22to+this+day.%22+These+factors+convinced+some+seventeenth+century+scholars+that+the+Bible%27s+first+five+books,+at+least,+had+been+shaped,+expanded,+and+embel-lished+by+later,+anonymous+editors+and+revisers+over+the+centuries.&source=bl&ots=lQF2LrjaaG&sig=imK7NOlK0TPAj-HUTl96fPpOho8&hl=nl&ei=kZ68TKmFE4ntOei8geYM&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CBUQ6AEwAA#v=onepage&q=The%20first%20question%20was%20whether%20Moses%20could%20really%20have%20been%20the%20author%20of%20the%20Five%20Books%20of%20Moses%2C%20since%20the%20last%20book%2C%20Deuteronomy%2C%20described%20in%20great%20detail%20the%20precise%20time%20and%20circumstances%20of%20Moses%27%20own%20death.%20Other%20incongruities%20soon%20became%20apparent%3A%20the%20biblical%20text%20was%20filled%20with%20liter%C2%ACary%20asides%2C%20explaining%20the%20ancient%20names%20of%20certain%20places%20and%20frequently%20noting%20that%20the%20evidences%20of%20famous%20biblical%20events%20were%20still%20visible%20%22to%20this%20day.%22%20These%20factors%20convinced%20some%20seventeenth%20century%20scholars%20that%20the%20Bible%27s%20first%20five%20books%2C%20at%20least%2C%20had%20been%20shaped%2C%20expanded%2C%20and%20embel-lished%20by%20later%2C%20anonymous%20editors%20and%20revisers%20over%20the%20centuries.&f=false. „The first question was whether Moses could really have been the author of the Five Books of Moses, since the last book, Deuteronomy, described in great detail the precise time and circumstances of Moses' own death. Other incongruities soon became apparent: the biblical text was filled with liter¬ary asides, explaining the ancient names of certain places and frequently noting that the evidences of famous biblical events were still visible "to this day." These factors convinced some seventeenth century scholars that the Bible's first five books, at least, had been shaped, expanded, and embel-lished by later, anonymous editors and revisers over the centuries.
    By the late eighteenth century and even more so in the nineteenth, many critical biblical scholars had begun to doubt that Moses had any hand in the writing of the Bible whatsoever; they had come to believe that the Bible was the work of later writers exclusively. These scholars pointed to what appeared to be different versions of the same stories within the books of the Pentateuch, suggesting that the biblical text was the product of several recognizable hands. A careful reading of the book of Genesis, for example, revealed two conflicting versions of the creation (1:1—2:3 and 2:4-25), two quite different genealogies of Adam's offspring (4:17-26 and 5:1-28), and two spliced and rearranged flood stories (6:5-9:17). In addi¬tion, there were dozens more doublets and sometimes even triplets of the same events in the narratives of the wanderings of the patriarchs, the Exo¬dus from Egypt, and the giving of the Law.”
     
  12. ^ Edmond Jacob, Vechiul Testament, Humanitas 1993, p. 50/51.
  13. ^ Edmond Jacob, Vechiul Testament, Humanitas 1993, p. 60/61.
  14. ^ Edmond Jacob, Vechiul Testament, Humanitas 1993, p. 69 - 71.

Legături externe[modificare | modificare sursă]