Conciliul Tridentin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Conciliul Tridentin sau Conciliul de la Trento, cunoscut și sub numele latin Concilium Tridentinum, a fost cel de-al nouăsprezecelea sinod ecumenic (recunoscut doar de Biserica Catolică), ținut între 1545 și 1563, pentru clarificarea problemelor apărute odată cu Reforma protestantă.

Decizii adoptate[modificare | modificare sursă]

  • Înființarea seminariilor teologice, ca locuri pentru formarea viitorilor preoți
  • Plasarea altarului la loc vizibil în biserici (în evul mediu spațiul clericilor era delimitat de cel al mirenilor printr-un perete sau grilaj despărțitor)
  • Păstrarea cuminecăturii în tabernacolul plasat pe masa altarului, spre deosebire de obiceiul medieval care prevedea ca ostiile consacrate să fie păstrate în nișe special construite în biserici
  • Introducerea confesionalelor (acele "dulapuri" pentru spovadă, specifice Bisericii Catolice)
  • Introducerea scaunelor în biserici, sub formă de bănci
  • Stabilirea canonului Bibliei pentru Biserica Catolică[1]

Literatură[modificare | modificare sursă]

Martin Chemnitz, Examen concilii Tridentini (1565-73)
Johann Heinrich Heidegger, De fide decretorum concilii Tridentini quaestiones (1662)
Paolo Sarpi, Istoria del concilio Tridentino (1619)

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]